jț LINKIN PARK4Cand au aparut, Linkin Park au fost deopotriva huliti si apreciati. Huliti de partea extrema si aspra a scenei rock si metal, apreciati de cei interesati de melanjul dintre rock si alte stiluri. Adevarul e ca Linkin Park au adus ceva nou in peisajul metal; insa nu intotdeauna ce e nou e si bun.
Trupa a pendulat intre sonoritati dure de chitara si scratch-uri, intre urletele lui Chester Bennington si aranjamentele vocale ultra-melodioase sau pasajele rap ale lui Mike Shinoda. Aceasta jonglerie, insa, nu si-a gasit finalitatea intr-un stil care sa defineasca o noua modalitate de a lega rock-ul definitiv de rap, electro sau altceva.
"Minutes To Midnight" l-a avut ca producator pe Rick Rubin, o somitate in materie de productie muzicala, mai ales cand vine vorba de amestecul dintre rap si rock. Rubin este cel care a avut ideea de a aduce Run DMC si Aerosmith pentru "Walk This Way" si tot el a produs albumul ce a scos Red Hot Chilli Peppers din anonimat, "Blood Sugar Sex Magic".
Insa acest material nu pare a fi unul pe care Rubin sa fi reusit sa depaseasca necesitatile comerciale ale trupei si ale casei de discuri.
Uneori, ascultandu-l, ai impresia ca sunt doua Linkin Park-uri, nu unul; iar distanta muzicala dintre ele este enorma.
"Wake" deschide albumul, nimic altceva decat un intro si nici acesta foarte deosebit. Poate daca ar fi facut o piesa intreaga din el ar fi insemnat ceva.
"Given Up" te electrocuteaza direct, agresiv, cu o tusa de punk neintalnita pana acum la americani.
"Leave Out All The Rest" merge in extrema cealalta, o balada banala, ca atatea altele; daca n-ar fi fost chitarile fuzzate de pe refren, as fi jurat ca e Backstreet Boys.
"Bleed It Out" ii da ocazia lui MC Shinoda sa iasa in evidenta. Piesa are ritm, are nerv, are groove; insa nu are explozia aceea care te ridica, e repetitiva si atat.
"Shadow Of The Day" are un iz de U2 sau de Green Day pe ultimul album. Din nou, o piesa repetitiva care nu straluceste decat printr-o tema inspirata de chitara.
"What I’ve Done" merge pe aceeasi linie ca si precedenta, desi aici razbate ceva din stilul Linkin Park de pe "Meteora"; totusi, nu indeajuns incat sa ridice piesa la un nivel calitativ superior.
"Hands Held High" e un alt moment in care Shinoda mai face si el cate ceva. De altfel, contributia lui pe acest album este minima si nu inteleg de ce. Interventiile sale aduceau culoare si ritm pieselor. Cantecul are ceva de imn, probabil din cauza tobelor de mars, si vorbeste despre violenta si razboiul perpetuu in care traim, prin intermediul media.
"No More Sorrow" revine la sonoritati mai dure si o consider una dintre cele mai bune piese ale albumului. Tema de chitara, dinamica, schimbarile de ritm, refrenul, totul se leaga intr-un cantec furios care pastreaza atata melodicitate cata trebuie.
"Valentine’s Day", insa, ne calmeaza la loc si certifica faptul ca in Linkin Park exista doua entitati stilistice care nu se intalnesc decat foarte rar, in ultima vreme... O alta balada cu distors pe refren, desi parca mai interesanta decat celelalte de pe album.
"In Between" e tot o balada, insa, paradoxal, lipsa tobelor si axarea pe aranjamentul de voci o fac cea mai buna dintre toate piesele "soft" prezente pe material. Aduce, in sfarsit, sentimentul de reflectie si profunzimea ce le lipsea celorlalte.
"In Pieces" e un melanj interesant intre ritmuri acide si voci melodice. Piesa creste frumos, cu un solo de chitara atipic pentru acest fel de melodie, insa tocmai de aceea binevenit.
"The Little Things Give You Away" inchide acest album, o incercare reusita de a introduce un pic de psihedelic; piesa pluteste, vocile sunt remarcabile in impletirea lor, totul curge lin, insa ferm. Un final reusit...
Este clar ca Linkin Park au incercat, cu acest material, o cotitura stilistica mai evidenta. Nu e un pas care sa duca spre lucruri mai interesante, dupa parerea mea, desi exista momente in care trupa suna proaspat si nou. Insa cu cateva pasaje nu reusesti sa fii concludent. Poate ca urmatorul album va aduce ceva clarificari asupra drumului pe care Linkin Park doreste sa paseasca de acum inainte...
1260707linkin-park-live-1.jpg ; ț
Led Zeppelin Led Zeppelin a fost o formatie de muzica rock din Marea Britanie, care este considerata unul dintre cele mai cunoscute, respectate, novatoare si inspirante grupuri muzicale ale secolului 20. De-a lungul timpului a abordat diverse stiluri pornind de la muzica rock, exceland in crearea de piese memorabile in toate aceste stiluri, blues rock, hard rock, heavy metal, folk rock, dar incorporand adesea in multe din cantecele lor poraiuni muzicale dintre cele mai diferite genuri ale muzicii universale.
Led Zeppelin a avut o componenta unica de patru membri de-a lungul timpului. Cei patru muzicieni sunt: Jimmy Page (chitara, mandolina, Theremin), Robert Plant (voce, muzicuaa), John Bonham (tobe, percutii, voce) si John Paul Jones (chitara bas, orga electronica, melotron, blockflote, mandolina).
Incepand cu 1968, anul formarii lor, Led Zeppelin au fost inovatori muzicali in mod constant, dar in acelasi timp, nu au pierdut niciodata nici pulsul publicului si nici grupul imens de iubitori din toata lumea. Desi sunt mai ales cunoscuai pentru pionieratul lor in genurile hard rock si heavy metal, cei patru muzicieni au introdus constant elemente de blues, rockabilly, reggae, soul, funk, muzica celtica, muzica indiana, muzica araba, folk, pop si chiar muzica din America Latina, respectiv muzica country in compoziaiile lor.
Dupa mai bine de 25 de ani de la hotararea de a incheia activitatea muzicala datorita moraii tragice a lui John Bonham din 1980, muzica formaaiei Led Zeppelin continua sa fie ascultata cu mare placere, sa se vanda foarte bine si sa exercite o influenaa importanta asupra muzicii rock contemporane. Grupul a vandut peste 300 de milioane de albume in intreaga lume,incluzand 110 milioane de albume vandute doar in Statele Unite ale Americii. Istoria grupului Numele grupului este o combinaaie intre participiul trecut al verbului lead (formele verbului sunt lead, led, led), care inseamna "a conduce" sau "a dirija ceva/pe cineva" (nu in sens orchestral, "to conduct"). Timpul trecut al verbului to lead se citeste insa led, cum este si cazul verbului to read (formele acestui verb au ortografia invarianta, dar nu pronunai, read, read, read). In limba engleza substantivul "lead" inseamna plumb. Membrii formaaiei doreau sa nu existe confuzii, astfel ca au adoptat cuvantul "Led" in denumire, pentru a nu fi citit "Lead Zeppelin" sau pronunaat de catre americani "leed". Jimmy Page a pus numele trupei fiind inspirat de vorbele lui Keith Moon, cum ca o super-trupa ce i-ar avea in componenaa pe el (Keith Moon) si pe John Entwistle s-ar prabusi ca un Lead Zeppelin (dirijabil de plumb). De asemenea, expresia "Lead Zeppelin" era folosita de membrii formatiei The Who pentru a descrie un concert nereusit: "we crashed like a lead zeppelin" (ne-am prabusit ca un dirijabil de plumb).
Istoric muzical si artistic
In iunie 1966 Jimmy Page s-a alaturat formaaiei The Yardbirds, inlocuindu-l pe Paul Samwell-Smith la chitara bas. In scurt timp a trecut la chitara ritmica și Chris Dreja a preluat basul. In luna octombrie a aceluiasi an Jeff Beck paraseste grupul, iar Page incearca sa formeze o super-formatie cu Keith Moon si John Entwistle de la The Who, cu Jeff Beck, iar pentru vocal s-a gandit la Donovan, Steve Winwood sau Steve Marriott. Grupul nu s-a mai format dar Page, Beck si Moon au inregistrat un cantec impreuna, respectiv Beck"s Bolero, care va aparea pe albumul Truth din 1968 al lui Jeff Beck. La sesiunea de inregistrari a participat si basistul John Paul Jones (pe numele sau adevarat John Richard Baldwin). Acesta i-a spus lui Page ca ar fi interesat sa colaboreze cu el in proiectele viitoare.
La vremea cand formaaia s-a desfiinaat (prin iulie 1968), Jimmy Page a ramas cu numele trupei, cu un contract de inregistrari, dar si cu o serie de angajamente neindeplinite. Astfel a aparut formaaia New Yardbirds, prin intermediul careia chitaristul dorea sa efectueze un turneu in Peninsula Scandinava. Trupa a fost primita cu apatie si indiferenaa de publicul britanic, astfel membrii fiind nevoiai sa traverseze oceanul, unde, dupa editarea albumului de debut, dobandesc in scurt timp consacrarea, fiind recunoscuai drept cei mai de seama „succesori artistici” ai fostului grup Cream, in care a activat si Eric Clapton (chitara, vocal). Simultan, cei patru „zep” constituiau principalii rivali ai formaaiei Jeff Beck Group.
Pe acest prim album, considerat de specialisti „sofisticat dar plin de energie”, se regaseau doua piese importante: Communication Breakdown si Dazed and Confused. Al doilea LP a constituit, bineinaeles, o augmentare in plan componistic si interpretativ a debutului, incluzand si bine-cunoscuta Whole Lotta Love. Chiar daca al treilea album (Led Zeppelin III) a avut la baza stilul hard rock, el a inclus piese de folk, cum ar fi Friends, Gallows Pole, Bron-Y-Aur Stomp, dar si o superba piesa de blues minor, Since I’ve Been Loving You.
Dupa aproximativ un an, pe al patrulea album aparea viitorul hit internaaional Stairway to Heaven, una dintre cele mai reusite inregistrari ale grupului. Urmatorul album, Houses of the Holy, editat in anul 1973, demonstreaza dorinaa formaaiei, de acum cu o popularitate uriasa? in intreaga lume, de a explora cat mai multe si mai diverse stiluri, plecand de la rock-ul plin de vigoare la reggae, pseudo-soul, pana la baladele folclorice. Avand parte si de un impresar competent, Peter Grant, formaaia si-a consolidat o reputaaie stabila in randul publicului iubitor de muzica rock.
Aceasta reputaaie nu s-a datorat numai activitaaii neintrerupte si a fidelitaaii componenailor fata de grup, ci si a simplului fapt ca Led Zeppelin nu a aparut niciodata pe micul ecran (bineinaeles, in afara de muzicalul The Song Remains The Same), de asemenea neavand nici un disc single oficial. Trupa si-a concentrat exclusiv eforturile in realizarea unor L.P.-uri si in domeniul apariaiei pe scena concertelor publice. Astfel, formaaia tindea sa editeze cate un album o data la 18 luni - un timp mai mult decat suficient pentru a cizela fiecare piesa cu grija. Planificandu-si cu discernamant fiecare turneu, fiecare concert, formaaia Led Zeppelin isi dozeaza astfel apariaiile - pe disc, sau pe scena -, incat ele sa constituie evenimente muzicale asteptate cu interes crescand, de catre o audienaa care crestea continuu numeric. Asemenea grupului The Who, Led Zeppelin realizeaza combinaaia perfecta a grupului de trei instrumente cu vocea solistica.
In anul 1974, formatia si impresarul sau intemeiaza casa de discuri „Swan Song” sub auspiciile firmei „Atlantic Records”. Coloana sonora a filmului The Song Remains The Same este constituita in principal din piesele albumului The Song Remains The Same editat in anul 1976. Albumul In Through The Out Door, a fost, din pacate, ultima realizare a grupului in componenaa iniaiala, deoarece, in 1980 moare bateristul John Bonham. In memoria acestui urias si virtuoz muzician, formatia inregistreaza albumul Coda, cu ajutorul bateristului Kenny Jones, de la The Who.
In 1980, urmand mortii neasteptate a lui Bonham, Led Zeppelin a incetat a exista, iar membrii principali ai trupei, Jimmy Page si Robert Plant vor incepe cariere individuale.
Componenaa Robert Plant (voce) Jimmy Page (chitara) John Paul Jones (chitara bass, clape) John “Bonzo” Bonham (percuaie)
Discografie Led Zeppelin I - 1968 Led Zeppelin II - 1969 Led Zeppelin III - 1970 Led Zeppelin IV - 1971 Houses of the Holy - 1973 Physical Graffiti - 1975 Presence - 1976 The Song Remains The Same - 1976 In Through The Out Door - 1979 Coda - 1982
Robert James "Bob" Ritchie (born January 17, 1971), known by his stage name Kid Rock, is an American singer-songwriter and rapper with five Grammy Award nominations. Kid Rock released several studio albums that mostly went unnoticed before his 1998 record Devil Without a Cause, released with Atlantic Records, sold 11 million albums behind the hits, "Bawitdaba", "Cowboy", and "Only God Knows Why". In 2000, he released The History of Rock which was a compilation of remixed and remastered versions of songs from his previous albums as well as the hit single, "American Bad Ass". In 2001, he released the follow up, Cocky.
After a slow start, his country-flavored hit "Picture" with Sheryl Crow resurrected the album and it went gold as a single and pushed the album"s sales to more than 5 million. It was followed by 2003"s self-titled release, which failed to chart a major hit. In 2006 he released Live Trucker, a live album. In 2007 Kid Rock released Rock n Roll Jesus, which produced a hit in "All Summer Long". It was his first worldwide smash hit, charting #1 in eight countries across Europe and Australia.Rock N Roll Jesus would go on to sell 5 million albums worldwide including being certified triple platinum in the US. He released Born Free on November 16, 2010.
Trupa Stema s-a infiintat in anul 2011 la initiativa lui Silviu Sanda – un artist unic,polivalent care a cantat de-a lungul timpului cutrupe ca Timpuri noi, Pheonix, Sarmalele Reci sau Sfinx Experience.
Genul muzical abordat de trupa este un rock urban cu influente pop-electro. Si cum muzica Stema se bazeaza pe mesaj si autenticitate, videoclipul celui mai nou single ”Fiecare om”, un featuring cu Super ED, este in perfecta simbioza cu sentimentul piesei.
Videoclipul a fost lansat de Fonogram Studios in True Club in cadrul unui concert live sustinut de trupa Stema, alaturi de Super ED ca si invitat.
”Fiecare om” a fost filmat in localitatea Breaza, iar regia este semnata de Khaled Mokhtar. Pozele promo au fost realizate de Dimitri Caceaune impreuna cu Dave Graphics.
1249649Stema.gif ö ț) Eagle-Eye CherryĂOdata cu hitul care l-a consacrat in America, "Save Tonight", solistul si compozitorul Eagle-Eye Cherry a devenit cel mai recent membru al familiei sale care a "miscat" lumea muzicii: tatal sau, Don Cherry, a fost trompetist de jazz, iar sora sa, Neneh Cherry, pionier in rapul alternativ.
Nascut in Stockholm, Suedia, in 1971, Cherry a fost botezat "Eagle-Eye" (da, este prenumele sau real) pentru ca prima oara cand s-a uitat la tatal sau, a facut-o cu doar un ochi deschis. Cherry si-a petrecut majoritatea copilariei in Suedia si pe drum, cu tatal sau, iar de la 14 ani, cand familia sa s-a mutat la New York, a studiat actoria la New York School of Perfmorming Arts. A inceput, de asemenea, sa cante la tobe, activand doar pentru divertisment in cateva formatii si mai tarziu a cochetat cu orga si compozitia. Actoria a ramas insa principala sa ocupatie in perioada respectiva, dupa absolvire el castigandu-si existenta prin aparitii in piese, reclame si episoade pilot. A aparut si ca invitat in The Cosby Show. Intre timp, cautand sa obtina mai mult control asupra exprimarii sale creative, Cherry a inceput sa cante la chitara si sa compuna din nou.
Eagle-Eye Cherry Don Cherry a murit in 1995, iar Eagle-Eye, lovit de tristete, s-a mutat cu prietena lui inapoi in Stockholm pentru a-si limpezi gandurile. Aici a inceput sa se concentreze cu adevarat pe compozitie, si a petrecut o bucata de timp pentru a ascuti un set de materiale originale modelate pe traditia cantaret-compozitor, cu nuante de blues si light funk. Decizand sa isi incerce norocul in Suedia, inainte de mai competitiva piata americana, Cherry a inregistrat albumul sau de debut si i-a oferit o lansare de registru grav la casa de discuri Diesel in 1997.
Treptat, partial datorita singleurilor "Save Tonight" si "Falling in Love Again", albumul a devenit un hit in Suedia, apoi in Scandinavia, apoi in toata Europa.
Eagle-Eye Cherry Albumul a fost preluat de divizia de expertiza pentru distributie in America de la Sony si a fost lansat in vara lui 1998. "Save Tonight" a inceput in scurt timp o ascensiunea constanta in topuri, si sustinuta de Vh 1, a atins in cele din urma in Top 5. Cherry era rosu ca focul, iar "Desireless" a castigat discul de platina in State, vanzandu-se in 4 milioane de unitati in intreaga lume. In vara lui 1999 a aparut pe laudatul album de comeback al lui Carlos Santana "Supernatural" cantand in duet piesa "Wishing It Was".
Cherry a fost in turneu in intreaga lume pentru a-si promova albumul si pe parcursul masivului periplu promotional, relatia sa s-a terminat. Despartirea i-a oferit inspiratie pentru al doilea album, Living in The Present Future, lansat in Europa in 2000. Remixat pentru lansarea in America, albumul a fost reintitulat Present/Future si a prezentat o ordine diferita a pieselor, cu multe cantece diferite si nu a fost lansat decat la sfarsitul lui 2001.
Editor: Răzvan Bercea
760643eagleeyecherry1.gif ű ț
Green Day Đ
Green Day este o formatie rock americana, formata in anul 1987. Formatia este formata din 3 membri, acestia fiind: Billie Joe Armstrong (chitara, voce), Mike Dirnt (acompaniament vocal, bas), si Tre Cool (tobe). Green Day este deseori pronuntat gresit si anume Greenday. Green Day a facut parte originar din proiectul clubului de pe Strada 924 Gilman situat in Berkeley, California. Primele materiale ale formatiei lansate vreodatt au fost creeate pentru o casa de discuri independenta numita Lookout! Records care le-a adus primii fani, unii din ei simtindu-se instrainati cand formatia semnase un contract cu o cunoscuta casa de discuri. Albumul de debut al formatiei, numit Dookie, a devenit un succes de cast in anul 1994 cand s-au vandut 10 milioane de discuri in Statele Unite. Datoritt acestui fapt, formatia Green Day a ajuns cunoscuta alaturi de alte formatii de genul punk din California precum The Offspring si Rancid, reluand interesul in promovarea genului muzical punk rock in Statele Unite.
Greenday
Albumele Insomniac, Nirmond si Warning nu au avut succesul albumului Dookie, dar totusi s-au bucurat de un succes, acestea lutnd doua discuri de platina si respectiv de aur. In anul 2004, formatia a lansat albumul American Idiot care a readus formatia in atentia generatiei tinere, reusind sa inregistreze un numar de 5 milioane de discuri vandute in Statele Unite.
Albumele formatiei Green Day s-au vandut in peste 65 de milioane de discuri in intreaga lume, din care 22 de milioane numai in Statele Unite. De asemenea formatia a primit trei Premii Grammy, premiul de Cel Mai Bun Album pentru albumul Dookie, Cel Mai Bun Album Rock pentru albumul American Idiot, si premiul Piesa Anului pentru piesa "Boulevard of Broken Dreams"
http://ro.wikipedia.org/
2265592greenday2.jpg ì ț ALDO NOVAĆ Aldo Nova (numele real Aldo Caporuscio nascut pe 13 noiembrie 1956, in Montreal, Quebec) este un chitarist, keyboardist, solist si producator canadian, nascut din parinti de origine italiana Anna Sardelli si Bernardo Caporuscio. Nova si-a castigat faima cu albumul de debut in 1982 si single-urile de pe acesta, dar vanzarile au scazut drastic pe la jumatatea anilor 80, desi a continuat sa fie unul dintre cei mai aclamati chitaristi ai epocii. Cu toate ca a inceput sa cante la chitara de-abia pe la 15 ani, Nova a lucrat enorm ca sa stapaneasca chitara si clapele, si la scurt timp a devenit un fel de erou local in cluburile din oras. Cariera sa a luat avant odata cu rolul pe care l-a jucat in Beatlemania, intruchipandu-l pe George Harrison, si cu un post de inginer de sunet. A semnat un contract cu Portrait Records, si a lansat albumul Aldo Nova, pe care l-a produs el insusi in 1982, care a scos doua hituri, "Fantasy" si "Foolin" Yourself". .............................................................................................................................................. De pe albumul urmator a mai avut o piesa de succes "Monkey on Your Back, " dar cariera solo a avut de suferit, pe masura ce gasea de lucru ca scriitor si cantaret pentru alte trupe. A lucrat cu Jon Bon Jovi in anii 80 si a produs cateva din albumele lui Celine Dion. De fapt, este Aldo Nova, si nu Richie Sambora cel pe care il auzim cantand la chitara in hit-ul de debut al lui Bon Jovi "Runaway" (chiar daca Sambora-un mare chitarist si cantaret de fapt-a fost angajat ca membru permanent al trupei cam in acelasi timp, el este cel pe care il vedem in momentul solo de chitara, in clipul video al acestui cantec.) A mai contribuit la scrierea si producerea unor parti din albumul lui Chantal „Condor” in 1989. In 1991, i-a cerut sprijinul lui Jon Bon Jovi ca sa isi resusciteze cariera solo, la lansarea lui Blood on the Bricks, dar a reusit sa ajunga doar pe pozitia 124. In prezent traieste in Saint-Lazare, Quebec. Hiturile mei recente includ single-ul numarul unu in billboard "This is the night" (in colaborare cu Chris Braide) si cantat de starul de la American Idol, Clay Aiken.925584aldo nova_.jpgš ț Eric ClaptonwMister SlowHand..... In momentul lansarii primului album solo, Eric Clapton era deja cunoscut pentru performantele din cadrul formatiilor Yardbirds, John Mayall Bluesbreakers, Cream si Blind Faith. Cantaretul era considerat cel mai mare chitarist si rocker si al generatiei sale. Albumul sau, desi a intrat in top 40 prin piesa „After Midnight”, era inspirat din muzica trupei a carei membru fusese, Delaney & Bonnie & Friends. Deloc surprinzator, inainte de lansarea primei colectii de melodii, Clapton s-a retras din cariera solo si a decis sa colaboreze cu D&B&F, cantand impreuna cu Derek si The Dominos aproape tot anul 1970. Clapton a avut o activitate destul de restransa in perioada 1971-1972, din cauza dependentei de heroina, dar a cantat in Londra la Rainbow Theatre, pe 13 ianuarie 1973. Clapton a decis sa cante singur in 1974, anul in care a lansat „461 Ocean Boulevard”, ajuns in topuri prin melodia „I Shot the Sheriff”. Treptat melodiile sale au inceput sa semene mai mult cu niste balade decat cu acorduri de chitara rock. Continuarea albumului, „There's One in Every Crowd” (martie 1975), „E.C. Was Here” (august 1975) si „No Reason to Cry” (august 1976) nu au avut la fel de mult succes. „Slowhand” (noiembrie 1977) s-a vandut in milioane de copii; motivul a fost reprezentat de piesele „Cocaine” ( scrisa de JJ Cale), „Lay Down Sally” si „Wonderful Tonight”. Urmatoarele lansari, „Backless” (noiembrie 1978) cu melodia „Promises”, „Just One Night” (aprilie 1980) si „Another Ticket” (februarie 1981) cu piesa „I Can't Stand It”. Popularitatea lui Clapton a crescut in anii 80, o data cu albumele „Money and Cigarettes” (februarie 1983), „Behind the Sun” (martie 1985) si „August” (noiembrie 1986). Cea mai admirata creatie a lui este „Crossroads” (aprilie 1988), poate cea mai buna dovada a talentului sau. „Journeyman” din noiembrie 1989 a fost ultimul album realizat in studio intr-o perioada de 5 ani. In martie 1991, fiul de 4 ani al lui Clapton a murit intr-un accident. Dupa acest eveniment cantaretul a creat „24 Nights” (octombrie 1991), o colectie de piese interpretate la concertele din Royal Albert Hall in Londra si a compus un set de coloane sonore pentru Rush (ianuarie 1992). Una din melodii se numea „Tears in Heaven” si era dedicata baiatului sau. In martie 1992, Clapton a inregistrat un concert pentru MTV Unplugged, mai tarziu lansand „From the Cradle” (blues-uri). „Crossroads 2: Live in the '70s” este o colectie de piese cantate de-a lungul carierei si prelucrate. Doi ani mai tarziu, Clapton inregistreaza un alt album, „From the Cradle”, devenit unul din cele mai celebre creatii ale sale. In 1997, cantaretul a colaborat cu muzicianul Simon Climie si l-a convins sa formeze o trupa de trip-hop; prima lor productie, „Retail Therapy”, a fost lansata in 1997. Clapton si Climie au lucrat impreuna pentru „Pilgrim”, un album apreciat de fani si clasat pe o pozitie de frunte in top datorita piesei „My Father's Eyes”. In 2000, Clapton a realizat impreuna cu BB King albumul „Riding With the King”, un set de melodii prelucrate din repertoriul unor cantareti celebri. Trei ani mai tarziu, cantaretul a lansat „Me and Mr. Johnson”, o colectie in cinstea artistului Robert Johnson.
1803366Eric_Clapton.jpg ț The CallingÖBiografie
Infiintata in Los Angeles, formatia rock The Calling este compusa din cinci tineri talentati - Alex Band (solist), Aaron Kamin si Sean Woolstenhulme (chitara), Billy Mohler (bass), si Nate Wood (tobe) - hotarati sa cucereasca publicul prin muzica lor. Kamin si Band au devenit prieteni inca din adolescenta (Kamin se intalnea cu sora lui Band) si au decis sa infiinteze o formatie. Lansata in 2001, melodia „Wherever You Will Go” a facut senzatie in randul tinerilor, fiind difuzata la radiourile din multe tari ale lumii.
2425845The+Calling_.jpg "~ț Deep PurpleP"
Deep Purple, o trupa britanica, una dintre primele si una dintre cele mai faimoase trupe de Hard-rock, este considerata a fi un pionier al stilului heavy metal. In ciuda acestei asocieri, trupa nu a fost niciodata o trupa pur heavy metal, desi multe formatii heavy metal de mai tarziu au declarat ca Deep Purple le-a fost o influenta majora. Acest grup si-a schimbat stilurile (de la progressive la inceputuri la soundul heavy si hardrock ce i-a consacrat), dar mai ales componenta de-a lungul anilor, insa a inclus mereu in randurile sale cantareti si instrumentisti virtuosi. Deep Purple a avut in componenta muzicieni ce proveneau din trupele Episode Six, The Flowerpot Men and their Garden, Roundabout.
Prima componenta a trupei Deep Purple era: Ritchie Blackmore - chitara, Jon Lord – clape, Rod Evans - voce, Nick Simper - bass, Ian Paice - tobe. Ei inregistreaza un succes destul de mare in SUA cu preluarea piesei "Hush" a lui Joe South, piesa inclusa pe albumul de debut, destul de apreciat, "Shades of Deep Purple, in 1968. In acelasi an, trupa a mai albumul "The Book Of Taliesyn", un an mai tarziu, fiind urmat de albumul intitulat "Deep Purple". Pe aceste trei albume stilul abordat este predominant progressive. Dupa un turneu prelungit,componenta trupei sufera modicari, Ian Gillan inlocuindu-l pe Evans la voce, si Roger Glover luandu-i locul lui Simper la bass. Aceasta formula va inregistra albumul "Concerto for Group and Orchestra", o lucrare in 3 parti scrisa de Lord si cantata impreuna cu Orchestra Filarmonica a Londrei, dirijata de Malcom Arnold; aceasta lucrare este cunoscuta ca prima colaborare de succes intre o trupa rock si o orchestra.
Dupa acesta, insa, Deep Purple a socat lumea muzicii prin muzica cu nuante predominante de heavy si hard rock, devenind pionieri in materie de heavy metal; iar stilul heavy abordat rivaliza cu nou-nascuta Black Sabbath. In acea perioada, Deep Purple a devenit una dintre cele mai populare formatii hardrock din lume, lansand albume de mare succes ca "Deep Purple In Rock"(1970),"Fireball" (1971), "Machine Head" in 1972(pe care se regaseste si una dintre cele mai celebre piese Deep Purple, intitulata "Smoke on the Water), si albumul live "Made In Japan"(1972). In aceeasi formula, Deep Purple si-a continuat activitatea lansand albumul "Who Do We Think We Are?" (1973), punct in care si Gillan si Glover parasesc trupa, fiind inlocuiti de solistul David Coverdale si de Glenn Hughes - bass si voce. Noua Deep Purple inregistreaza in 1974 albumul "Burn", cotat ca fiind un succes. Hughes si Coverdale au constituit elementul de noutate in cadrul trupei, imprimand sunetului trupei, pana atunci heavy, o nota de R&B/Soul , noul sunet rezultat a fost si mai sesizabil in albumul din decembrie 1974 - Stormbringer. Blackmore este nemultumit de rezultat, iar dupa lansarea live-ului "Made in Europe" (contine inregistrari din turneul Stormbringer), membrul fondator paraseste Deep Purple in 1975.
Dupa plecarea lui Blackmore, marele gol din Deep Purple este umplut de talentatul chitarist Tommy Bolin, care-si crease imaginea in trupe ca Zephyr, James Gang si Billy Cobham. Aparent noul membru era exact "recomandarea medicului". Pt formatie, a urmat albumul "Come Taste the Band", in 1975, calitatea caruia se pare ca nu a multumit fanii inraiti ai trupei si nici nu a atras noi fani. Aceasta a demonstrat ca Bolin nu era pregatit sa-l inlocuiasca pe Blackmore, si chiar a avut parte de o atitudine ostila din partea publicului. Mai grav, el era dependent de heroina, fapt care a inrautatit si mai mult lucrurile, acesta murind de supradoza de heroina in 1976, dupa turneul de promovare al albumului. Moartea acestuia a dus la despartirea grupului. In perioada urmatoare, fostii membri ai Deep Purple si-au continuat activitate cu succes intr-un numar de trupe ce a inclus nume ca Rainbow, Whitesnake si Gillan. Abia in aprilieie 1984, la aproape 8 ani de la incetarea activitatii, Deep Purple revine in forta. In cadrul emisiunii The Friday"s Rock de la postul de radio al BBC este anuntata renasterea trupei in componenta clasica de la inceputul anilor "70. Blackmore, Gillan, Glover, Lord si Paice sustineau deja concerte si inregistrau un nou album. "Perfect Strangers" este lansat in octombrie 1984, sub marca Polydor, in Europa, si Mercury, in America de Nord. Turneul care a urmat a debutat in Noua Zeelanda si s-a desfasurat pe continentele lumii, sfarsind in Europa spre finalul verii anului 1985. Succesul a fost urias. In Marea Britanie, ei au cantat doar in cadrul unui festival, sustinuti de trupa The Scorpions, si, desi vremea a fost foarte rea, concertul s-a tinut in prezenta a peste 80.000 de spectatori. A urmat albumul si concertul pentru "The House of Blue Light", in 1987, iar un an mai tarziu live-ul "Nobody"s Perfect" in 1988, format din inregistrarile concertelor recente din SUA. O noua versiune a piesei "Hush" este lansata in Marea Britanie, pentru a marca cei 20 de ani de existenta ai trupei. In 1989, Ian Gillan paraseste din nou formatia, in urma divergentelor cu Blackmore, si este inlocuit de fostul solist al trupei Rainbow - Joe Lynn Turner. Aceasta componenta a inregistrat doar un album - "Slaves and Masters (1990), urmat de turneul de promovare. Dupa turneu, Turner este silit sa paraseasca formatia, dupa ce Jon Lord si Ian Paice au realizat ca aveau nevoie de Gillan in componenta. Blackmore s-a mai imbunat, iar componenta clasica a inregistrat albumul The Battle Rages On in 1993. In timpul turneului de promovare in 1994, tensiunea dintre Gillan si Blackmore creste din nou, rezultand plecarea lui Blackmore, aceasta fiind definitiva pana in prezent. Este adus Joe Satriani, pentru a finaliza turneul; este rugat sa se alature ca membru oficial al trupei,dar Satriani refuza. In urma auditiilor organizate, este ales Steve Morse de la trupa Dixie Dregs.
Astfel revitalizata, formatia Deep Purple se bucura de succes in anii 90, lansand albumele Purpendicular in 1996 si Abandon in 1998. Iar restul perioadei este petrecut in cea mai mare parte in turnee. Trupa si-a continuat activitatea in aceasta formula pana in 2002, cand membrul fondator Jon Lord (care impreuna cu Ian Paice, a fost singurul membru care s-a aflat in toate componentele trupei), si-a anuntat plecarea din trupa pentru a realiza proiecte solo (in special lucrari de orchestra). Veteranul keybordist Don Airey (Rainbow, Whitesnake), care a ajutat trupa in 2001, cand Lord era accidentat, s-a alaturat celor din Deep Purple ca membru oficial. In 2003, Deep Purple au lansat primul album de studio dupa 5 ani, mult laudatul "Bananas", fiind urmat imediat de un turneu de promovare. Fostul membru fondator, Ritchie Blackmore nu s-a lasat mai prejos, ocupandu-si timpul cu lansarea unui album sub numele Rainbow, intitulat Strangers in Us All (1998), iar mai tarziu formand impreuna cu logodnica sa Candice Night formatia Blackmore"s Night. In ciuda schimbarilor frecvente de componenta, trupa Deep Purple ramane un nume prezent pe scena muzicala si in secolului 21.
Biografie
Deep Purple - infiintata anul in 1968 in Hertford, Anglia
Perioada de activitate: 1968 - 1976, 1984 - prezent Componenta actuala: Ian Gillan - voce (1969 - 1973, 1984 - 1989, 1992 - prezent), Steve Morse - chitara (1994 - prezent), Roger Glover - bass (1969 - 1973, 1984 - prezent), Don Airey - clape (2002 - prezent), Ian Paice - tobe (1968 - prezent). Componenta initiala: Rod Evans - voce (1968-1969), Nick Simper - bass (1968-1969), Ritchie Blackmore - chitara (1968 - 1975, 1984 - 1994), Ian Paice - tobe (1968 - prezent), Jon Lord - clape (1968 - 2002) Alti membri: David Coverdale - voce (1974 - 1976), Tommy Bolin - chitara(1975 -1976), Glenn Hughes - bass + voce (1974 - 1976), Joe Lynn Turner - voce (1990 - 1991). Stiluri abordate: Progressive Rock, Hard Rock, Heavy Metal
1360788DeepPurple.jpg Ő ț Beatles±The Beatles a fost unul dintre grupurile a carui muzica a fost cea mai influenta pentru era rock care a urmat. Grupul a fost alcatuit din John Lennon (vocal, chitara ritm), Paul McCartney (vocal, chitara bas), George Harrison (chitara solo) si Ringo Starr (baterie). Ei au avut ca tinta generatiile de tineri rezultate de dupa al doilea razboi mondial, in Anglia, SUA, etc.
Fara dubiu, "The Beatles" este cel mai faimos si de succes grup in istoria muzicii rock, contorizand peste 1,1 miliarde de discuri vandute in lumea intreaga.
In timp ce, iniaial au devenit faimosi pentru ceea ce unii au etichetat drept muzica pop, lucrarile lor de mai tarziu au realizat o combinatie de laude atat din partea criticilor cat si din partea ascultatorilor inegalata in secolul XX. In cele din urma, ei si-au dovedit nu doar talentul de muzicieni, au pasit granita spre cinematografie, si in particular, in cazul lui John Lennon este vorba de activism politic.
In 2004 revista Rolling Stone clasa trupa The Beatles pe locul 1 pe lista celor 100 cei mai mari artisti ai tuturor timpurilor. In conformitate cu aceeasi revista, muzica inovativa a trupei The Beatles si impactul cultural au ajutat la definirea anilor 1960.
The Beatles
Istoric
McCaraney l-a cunoscut pe Lennon pe 6 iulie 1957 si a intrat in formatia acestuia, numita The Quarrymen, pentru care McCaraney l-a recrutat pe Harrison, amicul stu de scoalt in vtrsta de numai 15 ani. Trupa s-a desparait pentru scurt timp dupa care s-a reunit. Grupul sufert mai multe schimbari atat ca nume cat si ca membri si devine in cele din urmt in 1960, The Beatles.
Numele formatiei a fost ideea lui Stuara Sutcliff (atunci membru al formatiei) si a fost inspirat din numele formatiei lui Buddy Holly, Crickeas (Greierii). S-a pastrat conceptul de insecat (Beetle) si a fost combinat cu conceptul muzical de bataie a masurii (beat).
In 1962 Ringo Starr este copaat in trupa si in acelasi an au semnat un contract cu Parlophone, membru a EMI. La 5 octombrie 1962 formatia si-a lansat discul de debut Love me do pe paraea A si P.S. I love you pe paraea B. La 26 noiembrie 1963, Beatles inregistreaza al doilea disc Please, please me care va ajunge numtrul doi in topul oficial al Marii Britanii. Mania pentru Beatles a inceput in Anglia pe 13 ocaombrie 1963 cu o aparitie televizata la London Palladium si a explodat apoi in SUA, in urma a 3 aparitii a trupei in "The Ed Sullivan Show", pe 9 februarie, 16 februarie si 23 februarie 1964. Aceasta trupa, ce canta muzica pop pe atunci, a devenit in scurt timp un fenomen mondial cu fani care-i adorau pe membrii trupei, cu adulatii isterice din paraea fanilor si condamnari din paraea comentatorilor culturali si altii, printre care si Frank Sinatra.
O parte a criticii adresate trupei isi avea originea in confuzia asupra surselor muzicii lor (o confuzie asemtntaoare a planat si asupra lui Elvis Presley in 1956, criticile provenind de la persoane care nu cunosteau traditia muzicii blues, R&B si Gospel din care razbatea Elvis) iar o parae era cauzata de reactia neincrezatoare cu privire la lungimea parului membrilor The Beatles. In 1964, ei au ocupat primele 5 pozitii ale Hot 100 din revista Billboard, o realizare care nu a mai fost repetata. In 1965, cei patru au fost desemnati membri ai Ordinului Imperiului Britanic. In acelasi an Lennon si Harrison au inceput st consume LSD, iar McCaraney ceva mai tarziu, spre sfarsitul anului 1966 Lennon a afectat imaginea The Beatles, in anul urmator, cand a afirmat intr-un interviu ca, religia crestina este pe moarte, sustinind ca Beatles e mai populara ca Iisus. In cele din urma, si-a cerut scuze, dupa ce a fost criticat foarte dur de catre grupuri religioase, dupa ce albumele lor au fost interzise sau chiar arse in tari din America de Sud, si dupa ce au primit amenintari din paraea unor grupuri ca Ku Klux Klan.
The Beatles, dupa concertul din Candlestick Park, din San Francisco, pe 29 august 1966, si-au concentrat fortele in studioul de inregistrtri, noile compozitii si experimente muzicale ridicandu-le reputatia araistica in mod remarcabil pastrandu-si totusi uriasa popularitate. Insa, soarta financiara a grupului a luat o intorsura nefavorabila atunci cand managerul lor, Brian Epstein, a murit pe 27 august 1967.
Dupa aceasta, membrii trupei si-au urmat interesele individuale si s-au intalnit tot mai rar. Ultimul lor concert este considerat a fi aparitia live pe acoperisul studio-urilor Apple, din Londra, in ianuarie 1969, si a aparut compilat in albumul "Let it be". In iulie 1969 trupa s-a reunit pentru a inregistra albumul Abbey Road. Oficial, Beatles s-a destrtmat in 1970, si orice speranta a unei reuniuni a fost zdrobita cand Lennon a fost asasinat de catre Mark David Chapman in 1980.
Totusi, o reuniune virtuala a avut loc in 1995, odata cu lansarea a doua inregistrari ale lui Lennon, la care si-au adus conaributia si ceilalti 3 membri Beatles. Au rezultat piesele "Free as a bird" si Real love". Au mai fost lansate, de asemenea, 3 albume ce contineau material nelansat anterior, precum si un documentar, proieca cunoscut sub numele The Beatles Anthology.
Discografie Please Please Me, 22 martie 1963 With the Beatles, 22 noiembrie 1963 A Hard Day"s Night, 10 iulie, 1964 Beatles for Sale, 4 decembrie, 1964 Help!, 6 august, 1965 Rubber Soul, 3 decembrie, 1965 Revolver, 5 august, 1966 Sgt. Pepper"s Lonely Hearts Club Band, 1 iunie, 1967 Magical Mystery Tour, 8 decembrie, 1967 The Beatles, 22 noiembrie, 1968 Yellow Submarine, 13 ianuarie, 1969 Abbey Road, 26 septembrie, 1969 Let It Be, 8 mai, 1970 All you need is love
Componenta John Lennon – chitara ritmica, voce Paul McCartney – bas, voce George Harrison – chitara solo, voce Ringo Starr – baterie, voce
Fosti Membri Pete Best – baterie Stuart Sutcliffe – bas
http://ro.wikipedia.org 2850089beatles_.jpgZ ț Aerosmith3Aerosmith este o formatie de hard rock din Statele Unite ale Americii, cateodata supranumita Baietii cei rai din Boston (conform originalului "The Bad Boys from Boston", dar si Cea mai mare trupa muzicala de rock and roll a Americii (conform, "America"s Greatest Rock and Roll Band").
Stilul muzical al formatiei, care are radacini in stilul blues-hard-rock, a ajuns sa incorporeze de-a lungul timpului elemente muzicale de pop, heavy metal, glam metal, si rhythm and blues, devenind o sursa de inspiratie pentru numerosi alti muzicieni rock and roll.
Formatia a fost fondata in orasul Boston, Massachusetts in 1970. Chitaristul Joe Perry si basistul Tom Hamilton, care facusera parte anterior dintr-o formatie numita The Jam Band, s-au unit cu solistul Steven Tyler, tobosarul Joey Kramer si chitaristul solo Ray Tabano, pentru a forma Aerosmith. in 1971, Tabano a fost inlocuit cu Brad Whitford, iar ceea ce a urmat, a fost, dupa cum se spune adesea, doar ... istorie.
Istoric
Grupul ia nastere in formula de trio: Perry, Hamilton, Tyler, acesta din urma la baterie. O foarte scurta perioada lucreaza cu Ray Tabano,tobe. Dupa cooptarea lui Kramer si a lui Whitford, Tyler devine solistul vocal al formatiei. in primii doi ani canta la Boston si ocazional la New York; practica o mixtura de hard, r"n"b si blues; piesa Dream on dobandeste popularitate (in 1976 intra in Billboard, urcand pana pe locul 6). in 1972 grupul semneaza un contract cu Columbia Records; repertoriul (muzica si text) este semnat in majoritate de cuplul Perry-Tyler; primul album, eponim, apare in 1973; la cel de-al doilea se colaboreaza cu producatorul Jack Douglas. Pentru LP-ul Toys in the attic obtin discul de platina dupa doar cateva luni de la lansare. Succesul de mari proportii este de scurta durata (albumul ramane insa doi ani in Billboard).
in 1977, din cauza "atasamentului" special fata de heroina, Perry si Tyler erau supranumiti "Gemenii toxici". Grupul apare in filmul Sgt. Pepper"s Lonely Heart Club Band (versiunea lor la Come Together, scrisa de Lennon-McCartney, FIFA 15 Coins este destul de banala). Din 1979 Perry se dedica proiectelor muzicale individuale; conflictele cu Tyler contribuie la ruptura; este inlocuit de Jimmy Crespo (ex-Flame). in anul urmator Whitford paraseste si el grupul, pentru a forma The Withford St.Holmes Band (cu Derek St. Holmes, ex-Ted Nugent and the Amboy Dukes). Nou-venitul la Aerosmith este Rick Dufay, voc.,ch. Withford si Perry (realizator a trei albume sub numele The Joe Perry Project) nu se impun in viata muzicala la nivelul obtinut cu Aerosmith, astfel ca in 1984 cei cinci componenti initiali hotarasc sa-si reia activitatea impreuna. Remixeaza, in 1986, cu grupul rap Run-D.M.C. un titlu mai vechi: Walk This Way; piesa ajunge pe locul 4 in Billboard. Dude (Looks Like A Lady), Angel si Rag Doll cuceresc generatia sfarsitului de deceniu; concertele atrag un public considerabil (82 000 de fani in 1987, la Texas Jam).
Permanent Vacation aduce grupului noi admiratori; albumul Pump este multiplicat in 4,5 milioane de exemplare. Succesul formatiei este urias. Janie"s Got A Gun, scrisa pe tema incestului (US Top locul 4), obtine in 1990 premiul Grammy la categoria Best Rock Performance. LP-ul Get A Grip (US Top locul 1) si extrasele pe single Living On The Edge, Cryin, Amazing, Crazy reconfirma si consolideaza faima internationala a grupului; albumul a fost inregistrat la Los Angeles si la Vancouver; sunetul hard aminteste de primele productii; pe disc figureaza numele lui Lenny Kravitz, coautor la Line Up; Don Henley canta back-up la Amazing; discul a detronat din fruntea topului Billboard soundtrackul filmului The Bodyguard. Compilatia Box Of Fire obtine discul de aur la inceputul lui 1995 (este o colectie de 13 cd-uri, editate in 1994 de Columbia Records). in 1997 lanseaza Nine Lives; FIFA 15 Coins extrasele pe single Fallin" In Love(Is Hard On The Knees) si Pink se impun in clasamente. La fel, FIFA 15 Ultimate Team Coins, Hole In My Soul. Videoclipul Pink obtine la MTV Video Music Awards distinctia Best Rock Video. I Don"t Want To Miss A Thing se impune in topurile 1998 si castiga categoria Best Rock la MTV Europe Music Awards.
Marele turneu american din toamna lui 2001 este intrerupt din cauza tragediei de la World Trade Center (11 septembrie); la reluare concertele se vor desfasura cu The Cult in deschidere. Albumul Just Push Play a depasit milionul de copii vandute.
Discografie 1973 – Aerosmith (album) 1974 – Get Your Wings 1975 – Toys in the Attic 1976 – Rocks (album Aerosmith) 1977 – Draw the Line (album Aerosmith) 1979 – Night in the Ruts 1982 – Rock in a Hard Place 1985 – Done with Mirrors 1987 – Permanent Vacation 1989 – Pump (album Aerosmith) 1993 – Get a Grip 1997 – Nine Lives (album Aerosmith) 2001 – Just Push Play 2004 – Honkin" on Bobo 2012 – Music from Another Dimension!
http://ro.wikipedia.org/
751025aerosmith_.jpg ț
Bad Companyç In august 1973, dupa destramarea legendarului grup Free, Paul Rodgers (nascut pe 17.12.1949, in Middlesbrough, comitatul Cleveland, un oras-port din nordul Angliei) si Simon Kirke (nascut in Shrewsbury, in nord-vestul Angliei, pe 28.07.1949) l-au intalnit pe Mick Ralphs (nascut pe 31.03.1948, in Hereford, in vestul Angliei), care tocmai parasise Mott The Hoople. Astfel a luat nastere Bad Company, titulatura inspirata de filmul lui Robert Benton din 1972, avandu-l in rolul principal pe Jeff Bridges.
Dupa trei luni de cautari a fost racolat Burrell (pe numele sau complet Raymond Burrell, nascut in 1946, in Lincoln), pentru ca dupa cinci luni de repetitii, pe 8 martie 1974, cvartetul sa sustina primul concert in City Hall din Newcastle, in fata a peste 5 000 de fani. In luna aprilie a aceluiasi an, dupa semnarea unui contract cu casa londoneza de discuri Island, a fost lansat albumul omonim de debut, inregistrat in noiembrie 1973 in cadrul studiourilor Headly Grange din Hampshire, sub bagheta cunoscutului inginer de sunet Ron Nevison. Albumul a atins locul 3 in topul britanic, in luna iunie a anului 1974, iar „Can"t Get Enough", extrasa pe single, a urcat pana pe locul 15 in clasamentele insulare. Pe 28 septembrie „Bad Company" a fost pe primul loc in SUA, atingand o cifra de vanzari de peste 1 000 000 de exemplare. A urmat o vara saraca in aparitii „live", pe 8 septembrie cei patru incepand inregistrarile pentru un nou album, intitulat „Straight Shooter". Inregistrarile au fost facute in studioul mobil al lui Ronnie Lane (fostul membru al celebrelor Small Faces si Faces), intr-o locatie de exceptie: castelul Clearwell din Gloucestershire. Discul a fost lansat in luna martie a anului 1975, iar peste doar o luna a urcat pe locul 3 atat in topul britanic, cat si in cel american.
Dupa acest „moment" al anului 1975 au plecat in doua turnee de promovare, unul in Marea Britanie si Europa, celalalt in SUA, incluzand 36 de concerte, sustinute in peste 25 de orase, printre care Manchester, Liverpool, Paris, Frankfurt, Amsterdam, New York, Chicago si, bineinteles, Londra. Aici, pe 10 august, au fost ovationati minute in sir de cei peste 10 000 de spectatori stransi in faimoasa Hammersmith Odeon. La mijlocul lui septembrie, dupa doar o luna de respiro, sub conducerea aceluiasi Ron Nevison, au inregistrat, in superbul orasel francez Grasse, situat la cativa kilometri de Coasta de Azur, cel de-al treilea long play - „Run With The Pack", al carui titlu le-a fost inspirat de o poveste destul de nostima: in timpul turneului nord-american, cand se aflau pe aeroportul din O" Hare din Chicago, o femeie de culoare, trecuta de prima tinerete, a reusit sa fuga cu un pachet de dulciuri pe care nu le achitase la casa unui magazin din incinta aeroportului, inseland vigilenta tuturor politistilor din zona. La fel ca si precedentul album, si „Run With The Pack" a facut furori in clasamentele de specialitate, urcand pana pe locul 4 in insula si pana pe locul 5 in SUA in aprilie 1976, la doar doua doua luni de la lansare, atingand o cifra de vanzari de peste 1,2 milioane de copii pana in iulie.
Reveniti dupa un nou turneu, de peste trei luni, ce a cuprins Marea Britanie, Franta, Germania, Olanda si, in premiera, Italia si Spania, cei de la Bad Company si-au continuat cu tenacitate activitatea discografica, reusind ca in numai 22 de zile sa inregistreze „Burnin" Sky", al patrulea album al lor. Inregistrarile au avut loc in studiourile franceze din Le Chateau D"Herouville - un castel medieval transformat intr-un studio ultramodern de inregistrari, unde in vara anului 1971 au concertat cele mai reprezentative trupe franceze, ca Magma, Ergo Sum, Catharsis si Solitude. Din pacate, sound-ul isi pierduse din consistenta, piesele erau mai scurte si mai comerciale, lucru dovedit si de faptul ca acest disc nu a mai intrat pe primele zece pozitii ale celor doua topuri de specialitate, atingand doar locul 17 in Marea Britanie si locul 15 in SUA.
Au urmat doi ani de pauza, atat in plan discografic, cat si in cel concertistic. In luna septembrie a anului 1978, cei patru s-au intors in studiouri pentru un nou album: „Desolation Angels", lansat in 1979, sub egida casei Swan Song, patronata de Jimmy Page, chitaristul grupului Led Zeppelin. Dulcele gust al succesului a revenit o data cu fulminanta ascensiune din topul american, cand, pe 19 mai 1979, discul a atins locul 3, in clasamentele britanice urcand doar pana pe locul 10. Cu toate astea, grupul a intrat din nou intr-un con de umbra, alimentand zvonurile unei iminente destramari. Si totusi, dupa exact trei ani de tacere totala, in luna august a anului 1982, cei de la Bad Company au revenit cu „Rough Diamonds", disc ce a reusit o clasare nesperata pe locul 15 in clasamentele insulare, atingand aproape 600 000 de exemplare vandute pana la sfarsitul anului. Era insa cantecul de lebada al unui grup care scrisese istoria hard-blues-ului britanic din cea de-a doua jumatate a anilor "70: dupa alte zece luni de liniste, in iulie 1983, Bad Company si-au anuntat oficial dizolvarea. Rodgers va forma, impreuna cu Jimmy Page, The Firm, cu care va edita doua albume in anii "85 si "86, iar Ralphs va canta alaturi de David Gilmour, chitaristul grupului Pink Floyd.
In "86 este pusa pe picioare o noua versiune Bad Company, cu cei trei instrumentisti din formula originala si cu vocalistul Brian Howe, fost colaborator al lui Ted Nugent. Albumul de revenire, ""Fame And Fortune"", a fost insa un esec, ceea ce nu a dus la o noua desfiintare a grupului, asa cum se intampla adesea. Bad Company au mers inainte, fara Burrell insa, inlocuit pentru o vreme cu instrumentisti de studio. ""Dangerous Age"" (1988) se vinde ceva mai bine decat predecesorul sau, iar ""Holy Water"" (1990) continua linia ascendenta, de pe acest album fiind extras chiar un single de Top 20, balada ""If You Needed Somebody"". Dupa alti doi ani, Bad Company revine cu intariri, pe langa Ralphs, Kirk si Howe fiind cooptati acum Rick Wills (bas, ex-Small Faces, Foreigner) si Dave Colwell (chitara ritmica). In aceasta componenta este lansat albumul ""Here Comes Trouble"", certificat cu platina. In "93 urmeaza un live, ""The Best Of Bad Company Live…What You Here Is What You Get"". Discografia Bad Company avea sa se imbogateasca in anii care au urmat cu inca doua L.P.-uri, ""Company Of Strangers"" (1995) si ""Stories Told And Untold"" (1996), ambele cu un nou vocalist, Robert Hart pe numele lui.
In 1998 se produce o surpriza extrem de placuta, cei patru membrii ai formulei originale Bad Company, Rodgers, Ralphs, Burrell si Kirke sunt din nou impreuna, gata sa sustina noi turnee, asa cum s-a petrecut pe parcursul anilor care au urmat.
La capitolul realizari discografice s-au mai adaugat o compilatie, ""The Original Bad Company Anthology"" (1998), cu patru piese noi, intre care si hit-ul ""Hey, Hey"", si recent live-ul ""In Concert: Merchants Of Cool"".
http://muzica.acasa.ro
1294791badcompany.jpg/ ț Genesisé.Genesis este o formatie de rock engleza formata in 1967. Cu aproximativ 150 de milioane de albume vandute in intreaga lume, genesis este o trupa care a reusit sa ajunga in topul 30 al celor mai buni artisti ai tuturor timpurilor. in 1998, formatia a castigat un Perimu Grammy pentru cel mai bun videoclip muzical. Membrii formatiei Genesis i-au inclus pe: Peter Gabriel, Mike Rutherford, Tony Banks, Steve Hackett si Phil Collins, dintre care toti au avut succes si fara ajutorul formatiei. Genesis a inceput sa cante inca din anii "60, ca o trupa de pop, cantand dupa stare, melodii cantate la sintetizatoare. Dupa anii "70 au schimbat genul de la pop, la muzica de rock progresiv si au inceput sa creeze cantece cu structuri mai complexe si instrumentatie mai elaborata, in timp ce concertele aveau un ton mai scenic. Aceasta faza secunda a fost caracterizata de performante inalte comparativ cu piesa de 23 de minute Supper"s Ready si, in 1974, in albumul concept The Lamb Lies Down on Broadway. in anii "80 formatia creea o muzica pop mai accesibila, bazata pe instrumente melodioase; aceasta schimbare de directie i-a adus pe locul intai primul lor album, Duke, in Marea Britanie si primul lor single clasat pe locul intai, "Invisible Touch" in Statele Unite.
Genesis au schimbat personalul de cateva ori. Collins in prealabil, tobosarul formatiei, l-a inlocuit pe Gabriel acesta fiind solistul din fata, in anul 1975, si a fost inlocuit de fostul cantaret, Stiltskin, Ray Wilson pentru albumul din 1997, Calling All Stations. Datorita neajunsurilor comerciale ale albumului, formatia a anuntat un hiat indefinit. in octombrie 2006, Collins, Rutherford si Banks, s-au reunit pentru un turneu mondial.
Genesis
Istoria
1967-1969 Trupa s-a format la sfarsitul anilor "60, cand membrii fondatori, Peter Gabriel si Tony Banks erau studenti la scoala Charterhouse din Godalming. Ei proveneau din formatiile scolii: "The Garden Wall" si "The anon", iar componenta originara consta din: Peter Gabriel (voce), Anthony Phillips (chitara), Tony Banks (clape), Mike Rutherford (bass si chitara) si Chris Stewart(tobe). Genesis a inregistrat primul lor album in 1969, From Genesis to Relevation, dupa ce au fost descoperiti de Jonathan King, un absolvent al scolii Charterhouse. King a fost scriitor si producator de discuri, acesta avand un single, si in acelasi timp un hit numit "Everyone"s Gone to the Moon". King a numit formatia Genesis (in romana insemnand Geneza) redenumirea a avut-o pentru ca "a crezut ca este un nume bun ... sugereaza inceputul unui sunet si unui sentiment nou". Albumul a fost scos de Decca Records. in timpul sesiunilor, Stewart a parasit formatia si a fost inlocuit cu Jhon Silver. Formatia a inregistrat o serie de cantece influentate de stilul luminos pop al Bee Gees, una dintre formatiile favorite ale lui King si a Beatelsilor. King a asamblat piesa ca un album de concept, si a adaugat aranjamente cu coarde in timpul productiei. Primul lor single, "The Silent Sun", a fost lansat in februarie 1968. Albumul nu s-a vandut foarte mult, insa formatia, sfatuita de King, a decis sa faca o cariera muzicala. King inca detine drepturile albumului From Genesis to Relevation care a fost re-lansat de multe uri sub o varietate de alte nume, incluzand: In The Beginning, where the Sour Turns to Sweet, Rock Roots: Genesis, ...And the Word Was, si, cel mai recent The Genesis of Genesis. Silver a fost inlocuit de Jhon Mahyew inainte de a inregistra Trespass. Totusi, intr-un concurs alaturi de banda Smile, Gabriel a oferit slujba lui Roger Taylor, iar mai tarziu lui Queen. Formatia a asigurat un nou contract de inregistrare cu Charisma Records. Formatia a construit o trecere prin performante live care aveau cunoscute melodiile hipnotice, intunecate si bantuitoare.
Trespass a fost schema pentru albumele Genesis din anii "70 acestea fiind: de lunga durata, cateodata de opera, bucata si reduse oocazional, si numere cu haz, asemanptor cu stilul rockului progresiv cum ar fi King Crimson, Yes si Gentle Giant. Trespass includea elemente de rock progresiv cum ar fi aranjamentele elaborate si schimbari ale masurii. Trespass are ca atractie cantecul de 9 minute al lui Gabriel "The Knife", care arata "cum toate revolutiile violente se sfarsesc inventabil cu o putere a dictaturii". 3 stari infioratoare si repetatele frici de scena au avut drept cauza plecarea lui Phillips in 1970. Phillips a inregistrat multe albume singur, printre care, The Geese and the Ghost, care il are ca solist pe Phil Collins, si membri ramasi aveau dubi daca formatia ar mai putea continua. totusi membri ramasi au decis sa continue cu Phil collins la tobe si Steve Hackett, fostul chitarist al Quiet World.
1970-1975 Collins si Hackett au fpcut orimul lor debut cu un album inregistrat in 1971, pe albumul Nursery Cryme, care avea drept, calitati epicul "The Musical Box" si Collins a avut prima data o performanta vocala ca solist in "For Absent Friends". Foxtrot a fost lansat in octombrie 1972 si continea ceea ce a fost descris ca "una dintre cele mai indeplinite lucrari ale formatiei", cantecul de 23 de minute "Supper"s Ready". Cantece precum "Watcher of the Strikes" inspirate de Arthur C. Clarke au solidificat reputatia ca scriitori si cantareti. Prezenta flamboianta si teatreala pe scena a lui Gabriel care impunea schimbari numeroase de costume si introducerea supranaturala, au facut formatia un act live. Genesis Live, inregistrat pe turul Foxtort, aparut in 1973. Selling England By The Pound prezent din noiembrie 1973 a fost laudat de critici si fani. Gabriel insista ca albumul se numea Selling England By The Pound, in acel timp, referitol la sloganul Partidul Muncii(numele original fiind Labour Party), inloc sa foloseasca limbaj orientat catre Statele unite. Albumul contine piese precum "Fifth of Fifth"(5 din 5) si "I Know What I Like (In Your Wardobe) (stiu Ce imi Place(in Dulapul Tau)"s aceste cantece au facut parte din repertoriul live al lui Genesis, Urcandu-se pe locul 17 in tabelele Britanice. in aceasta perioada, Hackett devenise un utilizator neintarziat al tehnicii de "ciupire" a chitarii electrice, care a fost mai tarziu popularizata de Eddie Van Halen la fel de bine ca sweep-picking, care a fost popularizata in anii "80 de Yngwie Malmsteen. Aceste tehnici de chitara erau incorporate in cantecul "Dancing with the Moonlit Kinght". in 1974, Genesis a initiat un dublu disc al albumului cocept The Lamb Lies Down on Broadway care a fost lansat pe 18 noiembrie. in contrast cu piesele de lunga durata caracterizate pe albumele predecesoare, The Lamb Lies Down On Broadway este o colectie de piese scurte, conectate de un numar de segue. Povestea descrie o calatorie spirituala a lui Rael, la Puerto Rico despre tineretea acestuia din New York City si cautarea lui sa stabilizeze libertatea si identificarea. in timpul acestei aventuri, Rael intalneste cateva personaje ciudate incluzand pe Slippermen si Lamia, cea din urma fiind aleasa din mitologia greaca. Formatia se imbarca pentru un tur mondial pentru a promova albumul, cantat in intregime, cu naratiunea lui Gabriel. in timpul performantelor live, Genesis au fost intaitorii la folosirea laserelor pe scena si alte efecte de lumini, majoritatea fiind construite de tehnicianul german Theo Botschuijver. O unitate maniera particularizata era folosita sa schimbe lumina laserului, care il lasau pe Gabriel sa ia cu sine audienta cu diverse efecte de lumina. Creeand ambitiosul The Lamb Lies Down On Broadway, relatii incordate in formatie, au aparut, particular intre Banks si Gabriel. Gabriel scria versurile, iar membri ceilalti ai formitiei scriau muzica, cu exceptia: "Counting Out Time"(Numarand timpul) si "The Carpet Crawlers"(Cataratorii pe covoare). "The Light Lies Down On Broadway" avea co-autori pe Banks si Rutherford. Celelalte secvente sonore sintetizate pamantesti si cutremuratoarele laturi de sticla, din piesa "The Waiting Room"(Camera de Asteptare) a inventat Enosificarile, care erau produse de producatorul ambient Brian Eno.
in august 1975 rezultatul turului Lamb a rezultat ca Gabriel a parasit formatia, deoarece se simtea instrainat de ceilalti membrii ai formatiei. intr-o scrisoare intitulata "Out, Angels Out", Gabriel a explcat ca "vehiculul care l-au construit drept co-operativ pentru a servit la compunerea cantecelor devenind stapanul nostru si ne-a ingradit in succesul pe care il doream. A afectat atitudinea si spiritul intregii formatii. Muzica nu s-a uscat, si inca ii respect pe ceilalti muzicieni, dar rolurile noastre s-au stabilit cu greu. Collins a remarcat mai tarziu ca ceilalti membrii"... nu a ramas impietriti dupa plecarea lui Gabriel deoarece stiam despre asta de o vreme." Formatia a decis sa continuie fara Gabriel.
Primul album al lui Gabriel, Peter Gabriel din 1977, continea single-ul "Solsbury Hill", o alegorie care se referea la plecarea sa din formatie.
1976-1977 Formatia a inceput auditiile pentru solistul principal pentru a gasi un inlocuitor al lui Gabriel. Collins, care asigura acompanimentul vocal instruind inlocuirile retrospective. in cele din urma, formatia s-a decis sa il considere pe Collins drept solistul principal pentru albumul din 1976, A Trick of the Tail. Albumul a primit critici bune, si a fost cel mai bine vandut in comparatie cu celelate albume. Noul producator, David Hentschel, care a servit ca tehnician pentru albumul Nursery Cryme, i-au dat albumului o productie sonora mai clara. Critici au dat de seama ca Collins canta mai mult ca Gabriel decat canta Gabriel insusi". in ciuda succesului albumului, formatia a ramas preocuata de spectacolele live, care acum, lipseau schimbarile de costume elaborate si purtarea dramatica a lui Gabriel. Din timpul in care Collins a avut nevoie de un asistent pentru un tobosar secund in timp ce canta, Bill Burford, tobosarul formatiei Yes si a King Crimson a fost angajat pentru turul din 1976. Prima performanta a Genesis fara Peter Gabriel a fost pe 26 Martie 1976, in London, Ontario Canada.
Mai tarziu, in acelasi an, Genesis a inregistrat albumul Wind & wuthering, primul din cele 2 albume inregistrate la Relight Studios in Hilvarenbeek din Olanda. Lansat in decembrie "76 , albumul isi luase numele de la novela lui Emily Bront?, Wuthering Heights din care ultimile randuri -"cum ar putea sa isi imagineze cineva somnuri zgomotoase pentru somnorsii din acest Pamant linistit"- care a inspirat titluril pieselor sapte si opt. Wind&Wuthering are drept caracteristica cantecele "Blood on the Rooftops" si "Afterglow". Formatia a cantat cu noul manager Tony Smith, care a publicat toate subsecventele cantecelor lui Genesis prin compania sa, Hit &Run Music Publishing.
Pentru turul Genesis din 1977, antrenatul jazz-fusion Chester Thompson, un veteran al Weather Report si Frank Zappa - si-a luat indatoria de tobosar. Collins sosea la spectacole diferit fata de perofrmanta teatrala a lui Gabriel, iar interpretarile sale ale cantecelor mai vechi erau mai luminoase si mai subtile. La show-l de reunire din 1982 al lui Milton Keynes, Gabriel a admins faptul ca Collins canta melodiile "mai bine", decat ar fi putut sa le cante el insusi.
1978-1979 Urmarind plecarea lui Hackett, Rutherford a intrebuintat chitara in studio iar formatia era mai aproape de un echilibru de la fiecare membru la un creativ punct de vedere.
http://ro.wikipedia.org/
2533069genesis3_.jpg
ț Cargoç Grupul CARGO s-a infiintat in Timisoara in 1985, avandu-l ca fondator pe chitaristul Adrian Barar. Timisorean fiind, acesta a creat explicatia de dictionar "grup rock din Timisoara", desi doi din actualii membri sunt aradeni – solistul Adrian Igrisan si tobarul Octavian Pilan, unul e hunedorean – claparul Cristian Pup, stabiliti insa tot in Timisoara.
Dupa fluctuatii mari in componenta, grupul a ajuns, in 1995, la o neeconomica, dar unitara formula de sase: Adrian Barar (chitara/voce), Ovidiu Ioncu "Kempes" (voce), Adrian Igrisan (chitara/voce), Cristian Pup (clape), Alin Achim (bass) si Tavi Pilan (tobe). Prin trupa au trecut, de-a lungul timpului, muzicieni cu state grele, precum Octavian Iepan, Dinel Tollea, Nae Ionel Tarnotzi sau Leo Iorga.
Viaaa de rock n-a fost tot timpul bleu ciel pentru Cargo, fiind presarata cu momente tragice, cum au fost accidentele pe care Ovidiu Ioncu (1995) si Adrian Igrisan (2001) le-au suferit din cauza pasiunii maladive pentru motociclete. Accidentul suferit in 1995 de catre Kempes a prilejuit venirea in trupa a vocalului/chitaristului Adrian Igrisan (ex-Riff). Acesta l-a suplinit si, ulterior, l-a completat in postul de vocal pe Ovidiu Ioncu. Grupul a lansat in formulele mai sus amintite albumele "Povestiri din gara" (1992), "Destin" (1995), "Ziua vrajitoarelor" (1998), dar si albumul "Cargo si Corala Teofora - Colinde si obiceiuri de iarna" (1996). In anul 2000, grupul a scos pe piaaa maxi-single-ul “Baga-ai minaile in cap”.
La capitolul experimente muzicale, putem socoti de anvergura colaborarea cu hip-hop-erii de la R.A.C.L.A, la piesa "Anarhia" (1998), dar si inregistrarea unui cantec de paste, cu tenorul Dorin Teodorescu (1997). 2003 a adus grupului timisorean o noua incercare. Avand un public dedicat si inflacarat, fiind permanent activ si prezent prin concertele pe care le-a sustinut in aara, CARGO se pregatea sa-si serbeze majoratul printr-un nou album. Din pacate, planurile trupei au fost date peste cap de plecarea aproape neanuntata a solistului Ovidiu Ioncu Kempes. La 37 de ani, Kempes a hotarat sa-si “refaca viata” pe alte meleaguri, emigrand definitiv in Australia.
Aceasta plecare a afectat, in mod evident, grupul. Albumul fusese inregistrat deja si toata lumea se pregatea de lansare. Dupa cateva zile de deruta, membrii grupului au hotarat sa mearga mai departe in formula de cinci, postul de vocal fiind preluat cu succes de Adrian Igrisan. Partitura vocala a albumului a fost reinregistrata, dar lansarea a fost intarziata pana in 5 decembrie 2003. “Spiritus sanctus”, noul album, a fost lansat printr-un concert de pomina la Palatul Copiilor din Bucuresti. Cargo, acest nume greu, rasarit din Timisoara acum 22 de ani, are, asa cum i-o arata si varsta, visele, dorinaele si voinaa unui suflet tanar. si merge tot timpul inainte, depasind toate incercarile si obstacolele care i se pun in drum. Grupul crede neclintit in vocaaia sa, invitandu-va sa ascultaai in continuare un rock cinstit, eminamente romanesc.
http://www.rockmania.net/
1273746cargo_.jpg Û ț Progresiv TMŻ Progresiv TM a fost o formatie romaneasca de muzica rock, din Timisoara. Formatia, infiintata in octombrie 1972, s-a numit mai intai Clasic XX, adoptand numele de Progresiv TM (fiind inspirati de Locomotiv GT) in aprilie 1973. Debuteaza in sala Olimpia din Timisoara, avand mare succes la public.
Formula de start ii cuprindea pe Harry Coradini (pe numele real Harald Kolbl, nascut la 20 februarie 1944, la Timisoara) - solist vocal, Ladislau Herdina - chitara solo, chitara acustica, voce, Zoltan "Zoli" Kovacs - chitara bas, Helmuth "Hely" Moszbrucker - baterie si Stefan Pentek - claviaturi.
in 1974, formatia a activat la Teatrul Maghiar din Timisoara, unde a pus in scena spectacolul pop "Acest pamint", cu care a efectuat un turneu prin tara.
in 1975, Kovacs este inlocuit cu Ilie Stepan (chitara bas, chitara acustica, nascut la 24 noiembrie 1953, la Caransebes), iar grupul primeste doi noi membri: Mihai "Misi" Farcas (baterie, percutie, pian) si Gheorghe Torz (flaut).
Progresiv TM, in componenta Harry Coradini, Ladislau Herdina, Ilie Stepan, Helmuth Moszbrucker, Mihai Farcas si Gheorghe Torz, reuseste, in septembrie 1975, producerea unui prim LP, "Dreptul de a visa".
Grupul apare cu doua piese, "Acest pamint" si "Crede-ma", pe primul disc din seria "Formatii pop romanesti", in 1975 (numele a fost schimbat, de la volumul patru, in "Formatii rock").
in septembrie 1976, trupa se destrama. Coradini si Herdina alcatuiesc, impreuna cu Liviu Tudan (chitara bas, pian, voce, pe numele real Dumitru Liviu Tunsoiu, nascut la 19 noiembrie 1947, la Bucuresti), Florin Ochescu (chitara solo, ex-Curtea Veche nr. 43, nascut la 9 februarie 1952, la Bucuresti) si Dumitru Badila (baterie), toti trei de la formatia bucuresteana Rosu si Negru, supergrupul Progresiv TM - Rosu si Negru. Ulterior, Dumitru Badila este inlocuit de Ion Cristian "Calare" (baterie, voce, ex-Sincron, Sfinx). Apare discul "Puterea muzicii" (1979). Dupa editarea albumului, supergrupul se destrama, Coradini paraseste tara, iar Herdina se intoarce la Timisoara, unde mai tarziu reinfiinteaza grupul cu membri tineri la inceput de drum si totodata se face o schimbare de stil: de la rock progresiv la hard rock.
in anul 1983, componenta era urmatoarea: "Ghighi" N. Iovin - solist vocal, chitara, Ladislau Herdina - chitara solo, chitara acustica, voce, Nicolae Krakovszki - chitara (ex-Pro Musica), Richard Schoring - chitara bas (ulterior la Pro Musica si Cargo) si Peter Kocsef - baterie (ulterior la Cargo). Prin trupa s-au mai perindat Ionel "Nae" Tarnoczi (solist vocal, ulterior la Pro Musica), Cristi Ionita "Zapada" (chitara, voce, nascut la 9 iunie 1953, la Bucuresti, ex-Metrock, ulterior Voltaj ?i din nou Metrock) ?i Vlady Cnejevici (claviaturi, nascut la 13 decembrie 1962, la Timisoara, ulterior la Compact, Pasarea Colibri, Blue Workers, Pacifica).
Discografie
LP-uri
Dreptul de a visa (Electrecord, 1975)
Puterea muzicii (Electrecord, 1979)
Single
Amintiri/Anotimpuri (Electrecord, 1974)
http://ro.wikipedia.org/
1209720progresivTM.jpg KO ț
The Police&KThe Police este o formatie rock alcatuita din 3 membri: basistul/principalul vocalist Sting (Gordon Sumner), chitaristul Andy Summers si tobosarul Stewart Copeland. Formatia a devenit un fenomen global in anii "80, cantand un stil de rock influentat de alte genuri: jazz, reggae si punk. Albumul lor din 1983, Synchronicity, a fost pe primul loc in topuri in Marea Britanie si SUA, iar in Statele Unite s-au vandut peste 8.000.000 de exemplare. Formatia s-a destramat la mijlocul anilor "80, dar s-a reunit in 2007 cu anuntul ca vor face un turneu mondial. Turneul a fost programat de la mijlocul lui 2007 pana la jumatatea lui 2008, celebrand cea de-a 30-a aniversare a single-ului "Roxanne" si de asemenea a formarii lor ca si grup. Pana in prezent, The Police au vandut peste 50 de milioane de albume in intreaga lume. Revista Rolling Stone a plasat The Police pe locul 70 in topul "100 Cei Mai Buni Artisti ai Tuturor Timpurilor".
Formatia The Police a fost infiintata la inceputul anului 1977 de catre bateristul american Stewart Copeland. Dupa destramarea formatiei sale de rock progresiv numita "Curved Air", Copeland a fost reticient in formarea unei noi formatii de trei persoane si s-a alaturat inmugurindei scene londoneze de punk. Basist-vocalistul Sting si chitaristul Henry Padovani au inceput repetitiile cu Copeland in ianuarie 1977 si au inregistrat in luna urmatoare primul lor single sub numele de "Police" intitulat "Fall Out"/"Nothing Achieving". Directorul provizoriu de atunci, Paul Mulligan, a fost cel care a sustinut financiar inregistrarea melodiilor. in martie si aprilie cei trei au efectuat un turneu impreuna cu formatiile „Cherry Vanilla” precum si „Wayne County & the Electric Chairs” cantand in deschiderea concertelor acestora.
In luna mai Mike Howeltt, fost membru al trupei "Gong", l-a invitat pe Sting si pe fostul chitarist al formatiei „Eric Burdon and the Animals” Andy Summers sa formeze impreuna cu el trupa Strontium90, ca o formatie proiect pentru refacerea trupei Gong. Bateristul avut in plan de catre Howlett pentru aceasta formatie, Chris Cutler, nu a fost disponibil, asa ca Sting l-a adus cu el pe Stewart Copeland. Strontium90 a inregistrat cateva piese „demo” la Studiourile „Virtual Earth” si apoi au cantat la concertul de refacere al trupei Gong in Paris pe 28 mai 1977. Un album cu unele din aceste piese de studio si piese din concert (impreuna cu prima versiune inregistrata a melodiei "Every Little Thing She Does Is Magic") a fost scoasa pe piata 20 ani mai tarziu in 1997 sub numele de Strontium 90: Police Academy. De asemenea cei patru au cantat si la un club din Londra sub numele de „The Elevators” in iulie 1977.
In iulie 1977, Copeland, Sting, Padovani si Summers au inceput sa cante ca versiunea de patru muzicieni a formatiei Police. Talentul relativ limitat de chitarist a lui Padovani a fost motivul pentru care participarea sa la trupa a fost scurta. La scurt timp dupa ce, pe 10 august, o sesiune de inregistrari cu producatorul John Cale a fost abandonata, Padovani a parasit formatia, iar Summers a preluat sarcinile de chitara solo. Aceasta componenta formata din Copeland, Sting si Summers va ramane pentru tot restul istoriei formatiei Police.
Sting s-a dovedit a fi un bun textier. Anterior, el si-a petrecut timpul ca profesor de limba si literatura engleza (la scoala generala/liceu), versurile sale fiind renumite pentru constiinta lor literara si vioiciune verbala. Materialul din albumul urmator, „Ghost in the Machine”, a fost inspirat de scrierile lui Arthur Koestler, iar materialul din "Syncronicity" a fost vizibil inspirat de scrierile lui Carl Jung.
The Police
Formatia The Police, impreuna cu The Clash, sunt renumite ca fiind unele din primele formatii de muzicieni albi care au adoptat genul muzical reggae ca forma muzicala predominanta, si au obtinut mari succese internationale cu melodiile in stilul reggae. Desi genurile muzicale ska si reggae erau deja foarte populare in Marea Britanie, stilul era putin cunoscut in Statele Unite si in alte tari. inainte de aparitia formatiei Police, doar cateva melodii reggae – precum reinterpretarea din 1974 al lui Eric Clapton dupa "I Shot the Sheriff" a lui Bob Marley, sau melodia "Mother and Child Reunion" a lui Paul Simon — s-au bucurat de un oarecare succes semnificativ in topuri.
Parul de culoare blond oxigenat care va deveni un simbol al trupei a fost un accident fericit petrecut in februarie 1978. Formatiei, aflata atunci in disperare pentru bani, i s-a cerut sa filmeze pentru o reclama la guma de mestecat Wringley’s Spearmint cu conditia de a-si vopsi parul blond.
Pentru The Police, primul lor album – Outlandos d"Amour – a fost o grea incercare, ei lucrand cu un buget foarte mic si neavand un manager sau "record deal". Miles Copeland III, fratele mai mare al lui Stewart Copeland, a ascultat Roxanne pentru prima data si a obtinut imediat pentru ei un "record deal" cu A&M Records. Initial aparut in 1978, single-ul a fost scos pe piata intr-o noua editie in 1979 si atunci a fost momentul in care The Police au castigat o larga recunoastere in Marea Britanie, precum si o reusita minora cu aceasta melodie in alte tari, in special in Australia. Succesul lor a condus la intelegerea de a canta la renumitul club CBGB din New York precum si la un turneu istovitor in Statele Unite, turneu in care membrii formatiei au condus singuri masina – o dubita marca Ford Econoline – care-i transporta pe ei si intregul lor echipament de-a lungul tarii.
in octombrie 1979, grupul a scos cel de-al doilea album "Reggatta de Blanc", album ce a avut vanzari masive in multe tari si care a propulsat single-urile britanice "Message In A Bottle" (prima lor melodie ajunsa pe prima pozitie in top) si "Walking on the Moon" (de asemeni o melodie de top). Piesa instrumentala – avand acelasi titlu cu numele albumului – va castiga premiul "Grammy for Best Rock Instrumental Performance" (premiul Grammy pentru cea mai buna interpretare rock instrumentala).
in martie 1980, grupul The Police a efectuat primul sau turneu international si a fost una dintre primele mari trupe rock care au cantat in locuri precum Mexico City, Mexico, Bombay, India si Egipt. Spectacolul din Mexico City a fost filmat de postul Canal 13. in luna mai in Marea Britanie A&M Records pune in vanzare "Six Pack (The Police)," un pachet foarte scump ce contine (mai putin single-ul "Fall Out") 5 discuri de vinyl in copertile lor originale plus o varianta in format mono a celebrei piese "The Bed"s Too Big Without You" (de pe albumul Regatta De Blanc) sustinuta de o versiune live a piesei "Truth Hits Everybody" de pe albumul Outlandos d"Amour. Acesta a ajuns pe pozitia a 17-a in topul din UK al single-urilor desi reglementarile introduse ulterior l-ar fi clasificat ca album.
Presati de catre compania lor de inregistrari pentru a produce un nou album si pentru reintoarcere imediata la turnee, formatia The Police a scos cel de-al treilea lor album, intitulat Zenyatta Mondatta, in toamna anului 1980. Albumul aduce grupului cea de-a treia melodie ce se claseaza pe locul intai Don"t Stand So Close to Me", si "De Do Do Do, De Da Da Da", care a ajuns in topurile din Statele Unite. intr-un interviu ulterior Sting a declarat ca el a regretat graba in care s-a inregistrat albumul. Oricum, multi critici il vor cita mai tarziu ca fiind unul din cele mai puternice eforturi ale lor. Piesa instrumentala "Behind My Camel" scrisa de Andy Summers a castigat premiul Grammy pentru cea mai buna interpretare rock instrumentala. Melodia "Don"t Stand So Close to Me" a castigat premiul Grammy pentru cea mai buna interpretare rock vocala pentru un Duo sau Grup.
in acest timp Sting devenea o personalitate marcanta si, prin trecerea la actorie, punea bazele unei cariere dincolo de formatia The Police. Debutul in film, bine primit de altfel, si-l face in rolul lui "Ace Face" in "Quadrophenia" versiunea cinematografica a operei rock "The Who", urmat de rolul unui mecanic indragostit de muzica lui Eddie Cochran in filmul "Radio On" al lui Christopher Petit. A jucat de asemenea in filmul Dune rolul lui Feyd Rautha iar in filmul "The Adventures of Baron Munchausen" rolul unui soldat care este executat pentru ca este prea viteaz.
in timp ce faima lui Sting se ridica, relatia sa cu Stewart Copeland, fondatorul trupei, incepea sa se deterioreze. Relatia dintre cei doi, din ce in ce mai incordata, a fost mai departe agravata de presiunea publicitatii si faimei internationale, a ego-urilor conflictuale, si a succesului lor financiar. intre timp, casniciile, atat a lui Sting cat ?i a lui Summers, au esuat (Sting si-a stabilizat relatia cu noua sa partenera Trudie Styler, cu care se va casatori mai tarziu, in timp ce Summers, dupa o scurta relatie care a dus la nasterea unui fiu pe nume Andrew Jr., s-a recasatorit cu Kate – cea de-a doua sotie).
Al patrulea album al formatiei The Police intitulat "Ghost in the Machine", la care coproducator a fost Hugh Padgham, a fost lansat in 1981. Este caracterizat de folosirea intensiva a saxofoanelor si sintetizatoarelor alaturi de sunete cu tonalitati joase, albumul avand profunde influente jazz. A dat nastere “hit sigle”-urilor "Every Little Thing She Does Is Magic", "Invisible Sun", and "Spirits in the Material World". Deoarece membrii formatiei nu au cazut la intelegere asupra imaginii de pe coperta discului, aceasta contine trei pictograme rosii, reprezentand portretele digitale ale celor trei membrii, realizate in stilul afisajelor cu LED-uri si puse pe un fundal negru. in anii 1980, Sting si Andy Summers aleg calea exilului pentru a evita taxele si se mut in Irlanda (Sting la Roundstone in Galway, iar Andy la Kinsale in County Cork) in timp ce Stewart, American fiind, ramane in Anglia.
Formatia The Police face o pauza in 1982, timp in care Sting isi urmeaza cariera sa actoriceasca, jucand un rol principal alaturi de Denholm Elliot si Joan Plowright in versiunea pentru film a lui Richard Loncraine a piesei "Brimstone and Treacle" scrisa de Dennis Potter. De asemenea a avut un mic hit solo in Marea Britanie cu tema muzicala a filmului, "Spread A Little Happiness" (care aparuse pe albumul Brimstone and Treacle soundtrack, impreuna cu alte trei noi piese Police). in acest timp Summers inregistreaza primul sau album impreuna cu Robert Fripp, numit "I Advance Masked".
in 1983 apare ultimul album al formatiei The Police intitulat Synchronicity. Piesele mai remarcabile de pe acest album sunt "Every Breath You Take", "Wrapped Around Your Finger", "King of Pain" si "Synchronicity II". Cu exceptia lui "King of Pain", melodiile sunt insotite de videoclipuri in regia lui Godley & Creme. Acest album atinge primul loc atat in topul Marii Britaniei (unde intra direct pe locul intai) cat si in cel al Statelor Unite. Ramane pe primul loc in topul Marii Britaniei doar pentru doua saptamani iar in Statele Unite pentru 17 saptamani. La premiile Grammy a fost nominalizat pentru titlul de Albumul Anului, dar a piedut in fata castigatorului indiscutabil, Thriller-ul lui Michael Jackson.
Formatia The Police l-a invins pe Michael Jackson doar la o singura categorie: "Every Breath You Take" a castigat premiul Grammy pentru Melodia Anului, invingand "Billie Jean"-ul lui Jackson. De asemenea "Every Breath You Take" a castigat Grammy pentru Cea Mai Buna Interpretare Pop a unui Duo sau Grup Vocal in timp ce "Synchronicity II" a castigat Grammy pentru Cea Mai Buna Interpretare Rock a unui Duo sau Grup Vocal. Deasemenea, "Every Breath You Take" a castigat premiul American Video pentru cel mai bun videoclip al unui grup si a inhatat doua premii Ivor Novello pentru categoriile Best Song Musically & Lyrically and Most Performed Work. in 1983, Stewart Copeland a compus muzica pentru coloana sonora a filmului "Rumble Fish" regizat si produs de Francis Ford Coppola pe baza nuvelei cu acelasi titlu scrisa de S.E. Hinton. O melodie difuzata la radio "Don"t Box Me In" (tema muzicala din Rumble Fish), colaborare dintre Copeland si cantaretul/textierul Stan Ridgway leader-ul formatiei Wall of Voodoo, a avut parte de numeroase radiodifuzari dupa aparitia pe piata a filmului in acel an.
Desi niciodata nu a avut loc o despartire oficiala, fiecare membru al grupului si-a continuat propria cariera solo dupa terminarea turneului Synchronicity in martie 1984. in iunie 1986 trioul s-a reunit din nou pentru a sustine trei concerte pentru Amnesty International A Conspiracy of Hope Tour. in luna iulie a acelui an, o reuniune de scurta durata in studio a dat nastere doar la doua reinregistrari ale pieselor "Don"t Stand So Close to Me" si "De Do Do Do, De Da Da Da". Prima a fost scoasa pe piata in octombrie 1986 ca ultimul lor single impreuna sub forma de "Don"t Stand So Close To Me "86" (o versiune substantial refacuta a originalului din 1980), aparuta pe compilatia Every Breath You Take: The Singles, si a ajuns in UK Top 25. in acest timp, devenise clar ca Sting nu avea nici o intentie pentru a continua cu formatia, scotand deja pe piata in 1985 un album solo de succes cu influente jazz intitulat The Dream of the Blue Turtles.
in 1992, Sting se casatoreste cu Trudie Styler. Summers si Copeland au fost invitati la ceremonie si la petrecerea de nunta. Realizand ca toti membrii grupului sunt prezenti, invitatii au presat trioul sa cante, si in cele din urma ei au interpretat "Roxanne" si "Message In A Bottle." Copeland a declarat mai tarziu ca "dupa aproximativ trei minute devenise din nou o amintire". Deasemenea in 1992, Andy Summers a servit pentru o scurta perioada ca Musical Director al efemerului "Dennis Miller Show".
Pe 10 martie 2003, grupul The Police a fost introdus in "Rock and Roll Hall of Fame" si a interpretat in direct "Roxanne", "Message In a Bottle" si "Every Breath You Take". Ultima melodie a fost interpretata alaturi de Steven Tyler, Gwen Stefani si John Mayer.
in 2004, Henry Padovani (chitaristul trupei inainte de venirea lui Andy Summers) a scos un album, cu participarea lui Stewart Copeland si Sting la una din piese, reunind pentru prima data din 1977 in cadrul unei interpretari pe membrii "originali" ai grupului The Police . De asemenea in 2004, Rolling Stone Magazine a clasat formatia The Police pe pozitia 70 in lista lor 100 Greatest Artists of All Time.
in 2006 Stewart Copeland a facut un documentar rock despre formatie intitulat Everyone Stares: The Police Inside Out, bazandu-se pe filmarile facute in formatul de film Super-8 pe care le-a facut atunci cand formatia facea inregistrari si mergea in turneu la sfarsitul anilor "70 si inceputul anilor "80. in octombrie 2006 Andy Summers scoate One Train Later, niste memorii autobiografice detaliind cariera sa timpurie si perioada petrecuta in cadrul formatiei.
La inceputul anului 2007, au aparut informatii ca trioul se va reuni pentru un turneu ce va marca cea de-a 30-a aniversare, la mai mult de 20 de ani de la despartirea ‘finala’ din 1986. Concertele aveau sa coincida cu scoaterea de catre Universal Music (actualul detinator al “label”-ului A&M) a unei noi compilatii cu piese din catalogul formatiei. Urmatoarele afirmatii au fost date publicitatii din partea formatiei de catre purtatorul ei de cuvant la Interscope Geffen A&M Records si au fost incluse pe website-ul official al lui Sting: "Pe masura apropierii celei de-a 30-a aniversari a primei melodii a formatiei the Police, au fost in curs de desfasurare discutii cu privire la modul in acest lucru va fi celebrat. in timp ce noi putem confirma ca intr-adevar va fi ceva special pentru a marca evenimentul, masura in care formatia se va implica ramane inca nedeterminat."
Pe 22 ianuarie 2007, revista de orientare “punk wave” Side-Line aduce stirea ca formatia The Police se va reuni pentru premiile Grammys, adaugand ca melodia interpretata va fi "Roxanne". Revista Side-Line de asemenea anunta in pagina sa de stiri ca formatia The Police este gata de imbarcare pentru un mare turneu care ii va duce in orase din toata lumea. Revista Billboard a confirmat mai tarziu zvonurile, citandu-l pe Andy Summers cu care discutase mai demult in 2006 despre cum va putea formatia continua era dupa-Synchronicity: "Cea mai rationala abordare ar fi fost, "OK, Sting, du-te si fa o inregistrare solo si apoi hai sa fim impreuna din nou peste doi sau trei ani. Sunt sigur ca puteam face asta. Cu siguranta puteam. in mod cert nu eram intr-un spatiu creativ steril. Am fi putut cu usurinta continua si probabil inca mai eram acolo. Nu acesta a fost sa ne fie destinul. A mers in alta directie. Regret ca niciodata nu am platit asta cu un ultim turneu."
Formatia a cantat in deschiderea celei de-a 49-a editii a Annual Grammy Awards pe 11 februarie 2007 in Los Angeles, California, ei anuntand inainte de a incepe sa cante piesa "Roxanne" ca "Noi suntem The Police. si ne-am intors!". A&M Records, casa de discuri a formatiei, a promovat turneul de reuniune 2007-2008 ca fiind cea de a 30-a aniversare a aparitiei primei melodii a formatiei si nu ca pe o aniversare a intemeierii ei. Canalul de televiziune ABC anunta, "Anul acesta marcheaza cea de-a 30-a aniversare a aparitiei piesei ‘Roxanne’, single-ul care a facut cunoscuta in USA formatia The Police." Single-ul a aparut in aprilie 1978.
Formatia si-a inceput turneul sau de reunire in Vancouver pe 28 mai in fata a 22.000 de fani la unul din cele doua concerte desfasurate cu casa inchisa. Stewart Copeland a facut pe propriul sau website un comentariu nimicitor spectacolului, pe care presa la considerat ca fiind o vrajba. S-a vrut a fi doar o gluma si formatia a primit-o cu voie buna. in octombrie 2007 formatia a tinut cel mai mare concert al turneului de reuniune in Dublin, Irlanda, in fata a 82.000 de fani.
The Police si-a continuat turneul in 2008, si locatiile au inclus Noua Zeelanda, Australia, Singapore, Macao, Japonia, Canada, USA, Franta, Germania, Norvegia, Danemarca, Marea Britanie, Serbia, Polonia, Argentina si Brazilia unde au cantat pentru 75.000 de oameni. Henry Padovani s-a alaturat formatiei pe scena pentru bisul final la spectacolul din Paris pe 29 septembrie. The Police, ca trupa de 4 persoane a cantat "Next to You" de pe primul album al formatiei intitulat Outlandos d’Amour.
http://ro.wikipedia.org/
429430the_police_.jpg
ț
Rosu si Negrué Rosu si Negru a fost o formatie romaneasca de beat si rock fondata in 1963 la Bucuresti.
La inceput, formatia are ca solist pe Mirabela Dauer, pe Dan Mutascu si din cand in cand pe Anda Calugareanu. Apoi, formatia se muta la Iasi, odata cu plecarea fondatorului trupei Nancy Brandes care paraseste Bucurestiul si isi continua studiile la Conservatorul din Iasi.
In perioada respectiva (vara anului 1967) Nancy intalneste pe litoral orchestra "GAUDEAMUS" condusa de Bondy Stenzler (absolvent al Liceului de muzica din Galati).Nancy cinta la un local in spatele Cazinoului din Eforie Sud cu o formatie de greci CHROMATIC si terminind mai devreme venea la cazino si cinta cu Bondy si formatia Gaudeamus compusa din:Emil Trocan gitara solo Florin Marcovici armonie Moby bas si Ernest orga cu o solista din Bulgaria-Krasi Borisova. Mai tirziu in toamna la Iasi Bondy ia predat "bagheta" lui Nancy si Gaudeamus a devenit Rosu si Negru (fara organist ) In urmatorii 2 ani pina cind Bondy sa casatorit si transferat la conservatorul Ciprian Prumbescu formatia a avut succese precum concerte,reuniuni studentesti,emisiuni la radio Iasi si prima emisiune in aer liber la televiziune.
La Iasi, membrii formatiei Rosu si Negru: Nancy Brandes (claviatura), Nicky Dorobantu (chitara, voce), Florin Marcovici (chitara armonie), Dumitru Grigoras (flaut), il intalnesc pe Liviu Tudan care facea parte din trupa Sideral si fusese mutat disciplinar de la Conservatorul din Bucuresti la Conservatorul din Iasi. Tudan devine basist si solist al trupei Rosu si Negru. Tot la Iasi este cooptat in formatie si bateristul Ovidiu Lipan Tandarica care avea numai 13 ani.
La primul festival de muzica pop din Romania, care are loc la Bucuresti, la Club A in anul 1969, formatia ia toate mariile premii: trofeul Club A, premiul I la categoria solist vocal si pentru conceptia unui spectacol rock, premiul II pentru chitara bas. In 1970 Liviu Tudan paraseste formatia.
Dupa plecarea lui Brandes in Israel, formatia se destrama. In 1977 doua dintre cele mai tari formatii romanesti isi unesc foraele pentru a forma un singur grup. Astfel, Florin Ochescu, Liviu Tudan, Dumitru Badila, Harry Coradini si Loti Herdina pun bazele proiectului Rosu si Negru-Progresiv TM, care dureaza un an si jumatate. In 1984, Rosu si Negru devine prima formatie romaneasca care ia un premiu la un festival strain (Festivalul de la Dresda).
http://ro.wikipedia.org
%Y ț Queen:%Queen este o formatie muzicala britanica de muzica rock activa in anii 1970, 1980 si inceputul anilor 1990 formata din Freddie Mercury, Brian May si Roger Taylor, in 1970, din ceea ce ramasese din formatia Smile, carora li s-a alaturat John Deacon completand structura formatiei in 1971.
Queen a devenit extrem de cunoscuta si iubita in mijlocul anilor 1970, pastrand pana astazi o remarcabila baza internationala de suporteri. Desi a fost initial puternic criticata, mai apoi ignorata, in special de criticii de specialitate, si mai ales in Statele Unite ale Americii, formatia Queen a fost ulterior larg apreciata si elogiata, recunoscandu-i-se forta creatoare, inovativitatea si pionieratul intr-o serie de subcurente rock asa cum ar fi arena rock, glam rock, hard rock, heavy metal si rock progresiv.
Queen a fost adesea citata ca exercitand o influenta puternica asupra multor artisti de mai tarziu. A fost tarziu, doar in 2001, cand formatiei i s-a acordat faima de a face parte din galeria dedicata celor mai buni artisti "rock"n"roll" din toate timpurile, Rock and Roll Hall of Fame, care se gaseste in Cleveland, Ohio.
in 2004, cu ocazia alegerii formatiei si in institutia similara britanica, United Kingdom Music Hall of Fame s-a mentionat video-ul promotional al celor patru membri ai Queen, "Bohemian Rhapsody", una din piesele lor cele mai celebre, ca fiind factorul declansator al erei video (conform originalului din engleza, "[the] jump-starting [of] the video era".
Queen a fost, de asemenea, aleasa in RockWalk of Fame de la Guitar Center de pe Bulevardul Sunset din Hollywod, California si in Hollywood Walk of Fame.
Queen a avut de-a lungul timpului un total de 18 locuri intai la categoria album, 17 locuri intai la categoria single si 8 locuri intai la categoria DVD.
Queen
Dupa decesul lui Mercury din 1991 si retragerea lui Deacon din 1999, May si Taylor au continuat sa cante frecvenet impreuna folosind numele Queen. incepand cu anul 2004, ei colaboreaza cu Paul Rodgers, sub numele de Queen + Paul Rodgers. John Deacon (nascut 1951), a fost basistul grupului cantand la chitara bas si ritmica, respectiv la sintetizator. Deacon a fost singurul membru al formatiei care nu si-a adus nici o contributie vocala pe nici unul din albume si ultimul care s-a alaturat grupului, in 1971. Desi a compus cele mai putine cantece ca membru individual, acestea au fost dintre cele mai iubite si cantate, Another One Bites The Dust, You"re My Best Friend si I Want To Break Free. in recentul tur Queen plus Paul Rogers, Deacon a decis sa nu participe.
Queen, 1974. in sens orar de sus in jos: May, Taylor, Mercury, Deacon Brian May CBE (nascut 1947), a fost liderul grupului cantand la chitara, pian, sintetizator si fiind, de asemenea, vocalist. Ocazional, cand asigura armonii vocale de acoperire, May canta la pian si sintetizator. Un numar de piese, asa cum ar fi "39, Sleeping On The Sidewalk, Good Company si She Makes Me il au pe Brian May ca vocalist. Chitara pe care o foloseste continuu din 1963, Red Special, a fost construita de May ajutat fiind de tatal sau. Ceea ce este remarcabil la aceasta chitara semi-acustica este sunetul ei foarte asemanator cu cel al unei vioare construita de oricare din lutierii italiani celebri. Aceste sunete inalte dar calde, se datoresc atat conceptiei de constructie a chitarii, cat si rezonantei deosebite a corpului acesteia sculptat manual dintr-o bucata masiva de mahon veche de cel putin 200 de ani. Freddie Mercury (1946 - 1991) a fost omul cel mai vizibil al grupului, vocalistul prin excelenta, dar si cel care a cantat foarte frecvent la pian si sintetizator si uneori chiar la chitara. Pozitia sa mereu vizibila de "frontman", dar si de "showman", a facut ca remarcabilele sale calitati de compozitor, textier si pianist sa fie adesea subestimate, neglijate sau chiar uitate. Mercury a scris majoritatea cantecelor de pe Greatest Hits. Mercury era de asemenea recunoscut pentru camaraderia si colegialitatea cu care ajuta intotdeauna colegii la scrirea si finisarea propriilor lor cantece. in calitate de cantaret, Freddie Mercury era posesorul unei voci extraordinare, cu un timbru distinct si al unui exceptional registru vocal de 3 octave si jumatate, deseori patru, avand o tehnica impecabila de cantaret de opera, putand usor acoperi zona dintre un tenor si un bariton. Pentru perioade limitate de timp, Mercury putea canta chiar in regim de soprana sau mezzosoprana. Roger Taylor (nascut 1949) a fost bateristul formatiei Queen, cantand la baterie, percutie, sintetizator si fiind deseori vocalist. Aidoma lui Brian May, Roger Taylor a fost intotdeauna vocalist de acoperire. in anii 1970 a cantat frecvent ca lider vocalist, asa cum ar fi in cantecele I"m In Love With My Car, Fight From The Inside si Modern Times Rock "n" Roll. De multe ori, suplinind bateria si percutia, Taylor canta la chitara si chitara bas, in special interpretand propriile sale compozitii.
Cronologie 1968 -- Prima tentativa de a intra in lumea rock-ului, in formula – Brian May, Roger Taylor, Tim Staffell - a fost cu formatia Smile. Nu au inregistrat decat un singur single, la casa de discuri Mercury Records din Statele Unite ale Americii (nici o legatura cu Freddie Mercury), titlul acestui single fiind Earth. Alte piese compuse de Smile: Polar Bear, April Lady, Step On Me, Blag, Doing All Right. in aceeasi perioada, Freddie a cantat cu formatiile Ibex, Sour Milk Sea si Wreckage. 1970 -- Tim Staffel paraseste formatia, pentru a se alatura unei trupe pe care o credea de succes, numita Humpy Bong. Mult mai importanta decat plecarea lui Staffel este evident cooptarea lui Freddie (care se numea, inca, Farrokh Bulsara), care redenumeste formatia Queen, motivand ca i se pare un nume "regal si splendid". Era desigur constient de conotatiile "gay" ale numelui (a se vedea drag queen), spunea tot el, dar considera ca aceasta interpretare era doar una din fatetele cuvantului. in acelasi timp, Freddie si-a schimbat legal numele din Bulsara in Mercury, celebrand astfel nasterea unui nou star rock, flamboiant si imprevizibil, care avea sa faca istorie. 1971 -- John Deacon este admis in formatie, dupa cei trei din Queen schimbasera deja trei basisti (Mike Grose, Doug Bogie si Barry Mitchell). in aceasta formula, care urma sa devina cea de succes, Queen inregistreaza cinci demo-uri (Keep Yourself Alive, Liar, Great King Rat, Jesus si The Night Comes Down) in studiourile De Lane Lea din Londra. Atunci, nimeni nu a fost insa interesat de piesele lor. 1973 -- Queen semneaza un contract, dupa doi ani de asteptare, cu Trident Audio Productions si lucreaza la inregistrarea primului lor album, Queen. Albumul omonim este precedat de single-ul Keep Yourself Alive, care nu ajunge in topurile Radio One, pe motiv ca ar fi hippie. Queen sunt atacati violent de presa britanica, care fiind total depasita de creativitatea, forta muzical novatoare si de deschiderea simultana a noi sub-curente rock (asa cum urma sa fie total depasita mai tarziu si presa muzicala de peste Ocean) nu intelege nimic din amestecul scanteietor de hard, arena si glam rock creat de formatie. Totusi, cei patru inregistreaza sub pseudonimul Larry Lurex and the Volers From Venus un single I Can Hear Music (coperta The Beach Boys) / Goin" Back (coperta Dusty Springfield), pentru a testa piata, si apoi lanseaza, pe 13 iulie, primul album. Cu toata antipatia presei scrise, Queen beneficiaza inca din acest an, pe 25 iulie, de o sesiune de inregistrari la BBC si de un fan club numai al lor. 1975 - Queen ocupa primul loc al topurilor britanice cu single-ul Bohemian Rhapsody, timp de 9 saptamani consecutive! 1991, 24 noiembrie -- Se stinge din viata Freddie Mercury, considerat a fi parte esentiala a legendei formatiei Queen. 2005 -- Queen planuiesc un nou turneu, avandu-l ca invitat special pe Paul Rodgers, vocalistul de la Free si Bad Company.
Discografie
Album de studio Queen (1973) Queen II (1974) Sheer Heart Attak (1974) A Night At The Opera (1975) A Day At The Races (1976) News Of The World (1977) Jazz (1978) The Game (1980) Flash Gordon (1980) Hot Space (1982) The Works (1984) The Complete Works (1985) A Kind Of Magic (1986) The Miracle (1989) Innuendo (1991) Made In Heaven (1995)
Album de Studio Queen + Paul Rodgers The Cosmos Rocks (2008)
Albume live Live Killers (1979) Live Magic (1986) Live at Wembley "86 (1992) Queen On Fire - Live at the Bowl (2004) Return of the Champions (2005) Queen Rock Montreal (2007)
Componenta si studii Freddie Mercury – Ealing Art School (scoala de Arte) Brian May – London Imperial College (Fizica) Roger Taylor – London Hospital School (Stomatologie) John Deacon – Chelsea College (Electronice)
http://ro.wikipedia.org/
328387queen_.jpg,ę ț Maroon 5Ű,Maroon 5 este o formatie americana de muzica pop-rock originara din Los Angeles, California. Componenta ei actuala ii include pe: Adam Levine (voce, chitara), James Valentine (voce secundara, chitara), Jesse Carmichael (pian), Mickey Madden (chitara bas) si Matt Flynn (baterie).
Formatia este recunoscuta pentru piese precum: „Harder to Breathe”, „This Love”,„She Will Be Loved”, „Sunday Morning”, „Makes Me Wonder”, „Wake Up Call” s.a. Maroon 5 a castigat numeroase premii pentru albumul lor de debut, intitulat „Songs about Jane”, lansat la jumatatea anului 2002. Cel mai recent material discografic al trupei poarta denumirea „It Won"t Be Soon Before Long” si este apreciat ca fiind unul dintre cele mai bine vandute albume din 2007.
Biografia formatiei Trei dintre membrii actuali ai trupei au fost colegi in grupa de juniori a unui liceu din Los Angeles, pentru ca mai tarziu sa urmeze cursurile scolii Brentwood. Avand in vedere intemeierea unei formatii, Adam Levine si Jesse Carmichael s-au alaturat lui Mickey Madden si lui Ryan Dusick pentru a constitui in cele din urma formatia Kara"s Flowers.
Primele concerte si demonstratii au avut loc spre sfarsitul anului 1995, la un club de pe Sunset Boulevard, California, cunoscut pentru muzica si influentele rock and roll. In acest timp, Levine a cantat in registrul mediu, comparativ cu falsetul pentru care este recunoscut in prezent. Formatia semneaza un contract cu Reprise Records, chiar in timpul in care membrii sai erau la liceu, iar astfel lanseaza primul si singurul album, „The Fourth World”, la jumatatea anului 1997.
Melodia „Soap Disco” este stabilita ca disc single de debut, pentru ea fiind filmat chiar si un videoclip; totusi, piesa nu se bucura de prea mult succes, in ciuda sprijinului venit de la alte doua formatii aflate in turneu: Reel Big Fish si Goldfinger. Insuccesele au continuat, dat fiind ca albumul lansat nu a avut parte de vanzari semnificative, iar in 1999 formatia Kara"s Flowers este nevoita sa isi rezilieze contractul cu Reprise Records.
Cei patru membri urmeaza cursurile diferitelor colegii din Statele Unite, astfel experimentand noi influente si stiluri muzicale, lucruri care se vor dovedi folositoare in viitor. Avand un proiect comun, componentii fostei formatii pastreaza legatura si in 2001 incep sa compuna si sa inregistreze noi piese, ce aveau sa ocupe mai tarziu primele pozitii in topurile de specialitate.
Stabilirea componentei actuale
in urma unor transferarii lui Jesse Carmichael de la chitara la pian, formatia este nevoita sa caute un al cincilea membru. James Valentine este probabil cel care a schimbat destinul formatiei; dupa alaturarea sa se propune alegerea unui nou nume: Maroon 5.
Adam Levine precizeaza intr-un interviu ca perioada de tranzitie dintre cele doua case de discuri cu care semneaza, este fundamentala pentru noul stil si sunet pe care Maroon 5 il adopta:„in perioada dintre contractele cu cele doua case de discuri, am petrecut mult timp in New York, unde am fost expus la cultura hip-hop si urbana intr-o masura de care nu am avut parte in Los Angeles. M-a indreptat spre un nou gen de muzica si a avut un impact semnificativ in procesul de compunere. ”
Un nou contract cu o casa de discuri nu intarzie sa apara: astfel, formatia semneaza cu Octone Records, o companie independenta din New York, dar si cu BMG Music, una dintre cele mai importante case de discuri din lume.
2002: Debutul – Songs about Jane
in 2001 formatia Maroon 5 inregistreaza primul material discografic in noua componenta, alaturi de producatorul Matt Wallace, recunoscut pentru colaborarile sale cu Train, Blues Traveler, Kyle Riabko sau Third Eye Blind. Majoritatea pieselor de pe albumul de debut al formatiei au fost inspirate de relatia tumultoasa dintre Levine si fosta sa prietena, Jane. Levine declara:„Noi pusesem punct relatiei exact cand incepusem lucrul in studio. Dupa ce am terminat lista de melodii pentru album, ne-am decis sa-l numim „Songs about Jane” („Piese despre Jane”), deoarece reflecta cel mai bine creatia noastra. ”
inregistrarea albumului s-a desfasurat in Los Angeles, iar de promovarea lui s-a ocupat casa americana de discuri Octone Records.
Primul single lansat de pe acest album este „Harder to Breathe”, care nu a avut un impact surprinzator in randul fanilor Kara"s Flowers. Piesa reuseste sa urce in clasamente datorita ascensiunii albumului in Billboard 200. Cea mai inalta pozitie pe care albumul reuseste sa o obtina este locul 6.
Urmatoarele discuri single au fost primite mai bine, promovand astfel albumul proaspat lansat, succesul fiind sprijinit de piesa „This Love”, dar si de binecunoscuta „She Will Be Loved”, piese care au atins pozitii importante in topurile de specialitate in tari precum Marea Britanie, Australia si Noua Zeelanda. Alte extrase pe single de pe primul album sunt piesele: „Sunday Morning”, „Must Get Out”.
2003 - 2006: Promovarea masiva si plecarea lui Dusick
Succesul de care se bucura albumul „Songs about Jane” impune formatiei un turneu de mari proportii. Printre artistii cu care Maroon 5 colaboreaza in concerte se numara: Michelle Branch, Nikka Costa, Vanessa Carlton, Graham Colton, John Mayer, dar si The Rolling Stones. De asemenea, in 2005 sustin si participa la concerte de caritate (Live 8). Formatia devine emblema turneului de promovare a masinii Honda Civic.
in urma programului incarcat si a deselor concerte, bateristul Ryan Dusick intampina probleme de sanatate, confruntandu-se cu dureri ale bratelor:„ Pe la jumatatea turneului, imi obosisem bratele intr-un asemenea hal, incat nu prea le mai puteam folosi. (pentru cantat - n.r.)”
Pentru cateva saptamani, locul la baterie este ocupat de Josh Day; pe durata stabilirii diagnosticului insa, si acesta a fost nevoit sa renunte la percutie. Dupa aproximativ noua luni, Matt Flynn se ofera sa ocupe locul la baterie pe o perioada nelimitata. Ryan Dusick observa ca nu mai poate sustine formatia in turnee si hotaraste sa se retraga din activitate, cedandu-i locul lui Matt Flynn.
Coperta albumului „It Won"t Be Soon Before Long”.
2007 - prezent: It Won"t Be Soon Before Long
Dupa cinci ani de inactivitate, Maroon 5 lanseaza in luna mai a anului 2007, un nou album intitulat „It Won"t Be Soon Before Long”, („Nu mai e mult pana cand vom reusi”) o replica pe care membrii o foloseau in timpul turneelor pentru a-si gasi motivatia.
Noul material nu are nevoie de o promovare prea intensa, deoarece inca din prima saptamana de la lansare se vand 430 de mii de copii, debutand astfel pe prima pozitie in topul U.S. Billboard 200. Descurcandu-se foarte bine la vanzarile CD-urilor propriu-zise, albumul nu dezamageste nici la vanzarile pe Internet, numai intr-o saptamana reusind sa doboare recorduri in magazinul iTunes, vanzand peste o suta de mii de exemplare. Potrivit unor interviuri acordate presei, Adam prezinta albumul ca fiind „mai provocator si mai puternic” decat „Songs about Jane” si avand influente din muzica artistilor: Prince, Shabba Ranks, Michael Jackson dar si Talking Heads.
Pentru a promova noile piese, Maroon 5 organizeaza cateva concerte in orase precum Boston, San Francisco, Los Angeles si New York in luna iunie 2007. Apoi, din septembrie, incep turneul mondial de promovare, colaborand in luna martie 2008 cu artisti precum OneRepublic sau Brandi Carlile.
Sunt editate noi extrase pe single, in numar de patru. Primul, Makes Me Wonder, este castigatorul unui premiu Grammy.Trei discuri single, anume cel deja amintit, Wake Up Call si Won"t Go Home without You sunt lansate de-a lungul lunilor ramase ale anului 2007 (ultimul a fost publicat in S.U.A. in ianuarie 2008). Tot in 2008 a fost lansat si un al patrulea single, Goodnight Goodnight.
Pentru videoclipul piesei „This Love” au fost filmate doua versiuni. Prima este cea in care se pot distinge elemente explicite (nuditate), iar a doua este o editare a celei dintai, incredintata posturilor TV muzicale pentru promovare. Spre a nu surprinde imagini care ar fi fost in mod normal etichetate ca „interzise minorilor” , modul de filmare este diferit, utilizandu-se un aparat care se poate deplasa si nu surprinde unghiuri indecente sau cel putin incearca sa le ocoleasca cat mai mult. Din aceasta cauza versiunea editata contine o perdea de flori digitale pentru a masca intr-o oarecare masura partile genitale a celor doi protagonisti (Adam Levine si prietena sa, Kelly McKee). Intrebat intr-un interviu care ar fi parerea sa in legatura cu aceasta, Adam raspunde: „E ridicol!”.
De asemenea, videoclipul pentru piesa „Wake Up Call” contine materiale indecente sau la limita decentei, fiind si el filmat in mai multe variante si produs sub doua versiuni. Nici cele doua albume nu au fost lipsite de critici cu privire la continutul explicit; totusi, s-a reusit evitarea etichetei „Continut explicit”.
Discografie
Albume 2002: Songs about Jane 2004: 1.22.03. Acoustic 2005: Live - Friday the 13th 2007: It Won"t Be Soon Before Long 2007: The B-Side Collection
Premii 2004 Billboard Music Award — Digital Artist of the Year (Artistul cu cele mai multe vanzari digitale) MTV Europe Music Award — Best New Act (Cel mai bun debut) MTV Video Music Award — Best New Artist for (Cel mai bun artist nou) MTV Video Music Awards Latin America — Best Rock Artist (Cel mai bun artist rock) New Music Weekly Award — AC40 Group of the Year (Formatia Anului) World Music Award — World"s Best New Group (Cea mai buna formatie debutanta) 2005 Grammy Award — Best New Artist (Cel mai bun artist) Groovevolt Music and Fashion Award — Best Collaboration, Duo or Group for "She Will Be Loved" (Cea mai reusita colaborare: „She Will Be Loved”) NRJ Radio Awards — Best International Song for "This Love" (Cel mai bun cantec international: „This Love”) 2006 Grammy Award — Best Pop Performance By A Duo Or Group With Vocal for "This Love" (Cea mai buna interpretare pop: „This Love”) 2007 Billboard Music Award — Top Digital Album for "It Won"t Be Soon Before Long" (Cel mai bine vandut album in format digital: „It Won"t Be Soon Before Long”) 2008 Grammy Award — Best Pop Performance By A Duo Or Group With Vocal for "Makes Me Wonder" (Cea mai buna reprezentatie pop a unui grup pentru piesa „Makes Me Wonder”)
http://ro.wikipedia.org
1889315maroon5_.jpg-ń ț WallflowersÆ-Wallflowers sunt o formatie rock din Los Angeles,care a castigat premiul Grammy. Fondata in 1989 de catre Jakob Dylan si cunoscuta la inceput sub numele de The Apples, formatia a avut de-a lungul timpului diverse alcatuiri, dintre care singura constanta era Dylan.
Sunetul formatiei Wallflowers a fost influentat de o varietate de grupuri si cantareti ca The Band, Bruce Springsteen, The Replacements, Elvis Costello, Tom Petty, si The Clash. Purtatorul de cuvant, Jakob Dylan a spus ca cel care i-a influentat cel mai mult a fost albumul celor de la The Clash intitulat London Calling: "Ei aveau ceva ce imi placea sa ascult si cu care ma puteam asocia."
Indiferent de alcatuire, impactul notabil al formatiei le-a castigat prietenia unor nume ca Elvis Costello si Carole King, cu care au cantat si in studio si chiar live.
(1992-1994) Wallflowers Formatia a fost infiintata in 1989 in cluburile din Los Angels. Albumul lor de debut auto-intitulat fost lansat in anul 1992, pe eticheta Virgin Records. Desi laudat de critici, s-a vândut in doar 40.000 exemplare initial, dar a urcat la o valoare estimata de 1 milion de dolari pâna in prezent.
Membrii originali ai Wallflowers includ Jakob Dylan (voce si chitara), Barrie Maguire (chitara bass si voce), Peter Yanowitz (tobe si percutie), Rami Jaffee (clape si voce), si Tobi Miller (chitara). Acest cvintet s-a destramat la scurt timp dupa lansarea albumului din cauza unor conflicte in interiorul trupei, si cu compania de inregistrari.
Desi au cantat in mai toate cluburile din jurul Los Angeles, preferatul lor a devenit Kibitz Delicatese Canter, un legendar club din Los Angeles, unde cantau in fiecare marti seara, impreuna cu alte trupe, cum ar fi Los Angeles Freewheelers. Ei au intrat imediat in atentia unor grupuri precum 10,000 Maniacs, Spin Doctors, Cracker, si Sprocket Toad Wet, fiecare dintre ei invitand Wallflowers sa li se alature in turneu.
(1996-1998)Bringing Down The Horse Trupa parea ca se linistise de cativa ani, dar au luat cu asalt din nou scena muzicii cu al 4-lea lor album care le-a adus si platina in 1996, Bringing Down The Horse, care cuprinde hituri precum "6th Avenue Heartache" (cu Adam Duritz de la Counting Crows), "One Headlight", "The Difference", si "Three Marlenas." Trupa a schimbat casa de discuri, de la Virgin la Interscope. Pentru acest album, i s-a alaturat lui Dylan doar Rami Jaffee din trupa originala. Michael Ward (chitara), Mario Calire (tobe si percutie) si Greg Richling (chitara bass si voce), au fost chemati pentru a forma noua trupa. "One Headlight" a ajuns pe locul 2 si "6th Avenue Heartache " a ajuns pe locul 33 in Billboard Hot 100. La Premiile Grammy din 1998, Wallflowers au castigat doua premii, unul pentru cel mai bun Rock Performance de un duo sau grup vocal pentru "One Headlight," si Jakob Dylan a primit cel mai bun cantec rock pentru versurile aceluiasi cantec." Bruce Springsteen s-au alaturat trupei Wallflowers pentru un spectacol live al piesei "One Headlight," la 1997 MTV Video Music Awards. Acesta a devenit videoul de pe locul 1 al anului pentru 1997 pe VH1 si locul 5 pe MTV.
Trupa a concertat extensiv cu acest album, datorita succesului continuu. Turneul a fost extins in cursul anului 1998, formatia a avut un hit / video cu un cover al lui David Bowie "Heroes", care a fost leadoff, iar piesa a aparut pe coloana sonora a filmului Godzilla din 1998. Albumul Godzilla a fost, de asemenea, un hit, prezentand piese noi de la Rage Against The Machine, Puff Daddy, si Ben Folds Five, care au tinut trupa in centrul atentiei. Ei au realizat si "Heroes", cu o sectiune sir la MTV Movie Awards 1998.
Desi trupa a fost populara, multi critici au ridicat din umeri la etosul relaxat al Wallflowers; scriitorul de la Trouser Press Jason Reeher a scris ca formatia a fost" Dire Straits a natiunii alternative”.
(2000-2001)(Breach) Dupa aproape patru ani, Wallflowers a continuat sa lucreze la urmatorul album, (Breach), lansat in 10 octombrie 2000; primul single a fost "Sleepwalker", in video-ul caruia se facea aluzie la statutul de stea rock al lui Dylan. "Sleepwalker" a fost urmat de "Letters From Wasteland", in care au aparut cu Dylan intr-o reclama pentru Coca-Cola. Piesa a aparut pe MTV la First Listen show. Trupa a aparut, de asemenea, in Saturday Night Live, cu piesele "Sleepwalker" si "Hand Me Down", cel din urma, care a fost una dintre cele mai discutate melodii de pe album. Multi au simtit ca a fost o declaratie directa despre cum e sa fii fiul lui Bob Dylan. (Breach) se incheie cu o piesa ascunsa intitulata "Babybird", cantata de multe ori in concerte. Printre invitatii pentru acest album a fost si Elvis Costello, care a imprumutat vocea pe "Murder 101." (Breach) a ajuns pe locul 13 in Billboard 200. Albumul a fost clasificat cu aur pe 21 septembrie, 2001.
Trupa a sustinut acest album, prin concerte cu Tom Petty si John Mellencamp, precum si un turneu extins. In timpul turneului Wallflowers au cantat si piese de la Blur "Song 2" si de la The Who "Won"t Get Fooled Again" in mod regulat. Chitaristul Michael Ward a parasit trupa dupa turneu, invocând diferente de creatie. De atunci trupa a ramas oficial in patru oameni.
(2002-2003)Red Letter Days La data de 05 noiembrie 2002, Wallflowers a lansat al patrulea album de studio, Red Letter Days, care a ajuns pe locul 32 in Billboard 200. Aceasta a fost prima inregistrare Wallflowers in care Jakob Dylan a realizat majoritatea pieselor de chitara. Albumul a avut un sunet mult mai agresiv decat oricare din versiunile anterioare ale acestora, mai ales piesa "Everybody Out of the Water," cu care au concertat la Late Late Show cu Craig Kilborn. Primul single si singurul video clip realizat de pe acest album a fost "When You"re On Top", un mare succes pe posturile de radio AAA. Printre alte single-uri de pe album se numara "Closer to You" si "How Good It Can Get", care a fost difuzat de statii radio in formate multiple.
Trupa a facut parte din mai multe spectacole in timpul promovarii albumului, inclusiv o aparitie live la un concert Rock "n Roll Hall of Fame al MTV, si un concert special televizat pentru VH1, Live la Alcatraz, fiind prima trupa care a avut vreodata un concert pe insula infama. Ei au cantat, de asemenea, "When You"re on Top" la Last Call cu Carson Daly, si How Good It Can Get” la Late Show cu David Letterman.
(2005-2006)Rebel, Sweetheart
Cel mai recent album al formatiei, Rebel, Sweetheart a fost lansat pe 24 mai 2005. Aceasta este prima inregistrare Wallflowers disponibila ca DualDisc. DVD-ul, regizat de regizorul american Jason B. Bergh, a inclus interviuri exclusive si spectacole si aranjamente din mai multe din piesele trupei, inclusiv versiuni refacute ale "One Headlight" si "6th Avenue Heartache", precum si un amuzant interviu cu actorul de comedie Jon Lovitz. Brendan O Brien "(Bruce Springsteen, Pearl Jam, Train) a fost chemat pentru a produce, inregistra si cânta la chitara, si de asemenea Fred Eltringham, cel mai nou membru Wallflowers, la tobe. Un nou videoclip a fost filmat pentru primul lor single "The Beautiful Side of Somewhere", care a ajuns pe locul 5 la radio AAA. Trupa a cantat aceast piesa la mai multe emisiuni TV, inclusiv Live cu Regis and Kelly si seria concertelor de vara de la NBC. Al doilea single a fost "God Says Nothing Back," despre care trupa a spus ca a fost momentul lor de care sunt cel mai mandri. In promovarea albumului, Wallflowers au dat concerte speciale televizate pentru Oxygen Custom Concert Series pe Oxygen channel si au fost, de asemenea, prezenti pe seria PBS Soundstage. Cantaretul si compozitorul Carole King a fost artistul invitat special pentru Oxygen Concert.
In paralel cu Rebel, Sweetheart trupa a lansat un album exclusiv iTunes Originals pentru magazinul de muzica iTunes. Albumul cuprinde spectacole exclusive si interviuri cu Jakob Dylan. Trupa, de asemenea, s-a oferit voluntar pentru concerta pentru marinarii de pe portavionul USS John C. Stennis cand trupele se intorceau in California. Un membru al echipajului s-au alaturat trupei in piesa de pe coperta a lui Sam Cooke "Bring it on Home to Me," cantand la chitara.
Spre consternarea fanilor vechi, Wallflowers nu a avut turneu in 2006, desi Rami Jaffee a concertat cu Foo Fighters pentru turneul lor acustic, si bateristul Fred Eltringham a lucrat cu Dixie Chicks. Jakob Dylan apare in turneul cu T-Bone Burnett in timpul primului tur Burnett din 20 de ani. Dylan a cantat 40 minute de solo in deschiderea turneului.
Wallflowers s-au despartit de compania Interscope Record in 2006. Jakob Dylan a inregistrat cateva melodii solo in 2006, inclusiv "Here Comes Now" care a fost prezentata in showul de televiziune Six Degrees.
(2007-2009)Prezent Jakob Dylan a interpretat cântecul lui John Lennon "Gimme Some Truth" cu Dhani Harrison pentru Instant Karma: CD-ul cu Campania Amnesty International pentru Salvarea Darfur.
La data de 31/08/2007 Wallflowers au anuntat ca vor organiza turnee, pentru prima data in doi ani. Trupa a dat spectacole la cluburi din nord-est si vestul Statelor Unite in octombrie si noiembrie 2007. Intr-un anunt pe website-ul formatiei la sfârsitul anului 2007 a fost dezvaluit faptul ca Rami Jaffee a parasit trupa. Muzicianul si compozitorul Stuart Mathis, s-a alaturat trupei ca si chitarist pentru aceste spectacole.
La sfârsitul lunii aprilie 2008, Wallflowers a realizat doua spectacole la care pentru prima oara, au aparut ca un trio. Stuart Mathis, chitaristul din toamna anului 2007, nu a fost prezent cu aceste ocazii. In vara anului 2008, Wallflowers aparut la o serie de festivaluri, inclusiv un festival de balon in Carolina de Sud, Rock-Fest, si Jam Deadwood. La fiecare din aceste spectacole, celor de la Wallflowers li s-a alaturat multi-instrumentist Ben Peeler.
Jakob Dylan a lansat primul sau album solo Seeing Things pe 6 octombrie2008.
De atunci, Jakob Dylan a format o trupa de turnee cunoscuta ca Jakob Dylan si The Gold Mountain Rebels. Trupa a cântat cu Jakob la Late Show cu David Letterman pe 11 iunie 2008. Ei au aparut de asemenea in 2008 la festivalul de muzica din Austin, Texas. Au facut un turneu cu Eric Clapton in Europa in august 2008 si au cantat in deschiderea turneului lui Willie Nelson, in septembrie 2008. In octombrie 2008 au realizat propriile lor apectacole in Germania, la Amsterdam, si Londra. Jakob Dylan a aparut la Jools Holland, un talk show in Londra, si a cantat solo "Evil is Alive and Well" si "Something Good This Way Comes". Acesta a fost prima aparitie solo de televiziune a lui Jakob Dylan. La 1 august 2009, trupa a cântat live la Musikfest in Bethlehem, PA.
Wallflowers a anuntat recent lansarea iminenta a unui album Greatest Hits pe pagina lor MySpace. Ei vor demara un turneu la nivel national pentru a sprijini lansarea albumului, care va include doua piese nelansate. De asemenea, trupa a anuntat ca Rami Jaffee si Stuart Mathis se vor reintoarce pentru acest turneu. Acestea vor fi primele concerte ale lui Jaffee cu trupa din vara anului 2005. Pe site-ul formatiei s-a anuntat ca producatorul Bill Appleberry li se va alatura in turneu pentru a canta la clape si nu se face nici o mentiune la Rami Jaffee asa cum se anuntase anterior.
2847223wallflowers.jpgC ț 3 Doors Down 3 Doors Down is an American rock band from Escatawpa, Mississippi, formed in 1996. Founded
by Brad Arnold (vocals and drums), Matt Roberts (guitar), and Todd Harrell (bass). The band
signed to Universal Records after the success of their song "Kryptonite". The band has since
sold well over 16 million records worldwide since their debut album, The Better Life, which
was released in 2000.
History
Early years (1996-2000) 3 Doors Down was formed by drummer vocalist Brad Arnold, guitarist Matt Roberts and bassist
Todd Harrell. The three were friends who had grown up together in Escatawpa, and who all
shared a common interest in rock music. The band began playing locally around the city,
playing a mix of both cover songs and original songs that would eventually be recorded on
their first release. Brad Arnold eventually ended up not only drumming, but also acting as
the group's singer, mainly because, as he puts it, "nobody else would do it, but I did and
enjoyed it." Arnold is also their lyricist, and wrote some of their early hits when he was
15, often working on songs during math class.
The band eventually began to tour outside of their city, and it was during a trip to Foley,
Alabama that they came up with their official name. When the three men were walking through
the town, they saw a building where some letters had fallen off of its sign, and it read
"Doors Down." Since at the time they consisted of three people, they added the "3" to create
"3 Doors Down."
A couple years after performing together, Todd Harrell asked guitarist Chris Henderson to
join the band in order to make the sound more full. They recorded a demo CD of their
original songs at Lincoln Recording Studio in Pascagoula, Mississippi. Radio station 97.9
WCPR started playing the EP version of "Kryptonite", and it became the #1 requested song on
the station for over 15 weeks and led to Universal Records signing the band.
The Better Life (2000-2001) 3 Doors Down's first album, The Better Life was released on February 2 , 2000, and went on
to become the 11th best-selling album of that year, selling over 3 million copies. It has
since been certified 6x platinum, thanks in large part to the international hit singles,
"Kryptonite", "Loser", and "Duck and Run". A fourth single, "Be Like That", also did well
and was actually re-recorded for the 2001 film American Pie 2, with alternate lyrics for the
first 3 lines. This version is known as "The American Pie 2 Edit".
For recording the album, Brad Arnold recorded both the vocal and drum parts. However, when
touring to support The Better Life, the band hired a drummer so that Arnold could perform at
the front of the stage.
Away from the Sun (2002) Session drummer Josh Freese was hired to record drums for Away from the Sun. Also, Rush
guitarist Alex Lifeson produced and performed on three tracks for the record, "Dangerous
Game", "Dead Love", and "Wasted Me", but only "Dangerous Game" would appear on the finished
product. The band hired Canadian Daniel Adair to play drums for the Away From the Sun tour.
He would go on to record the drums for the band's next studio release, and was with the band
aboard the U.S.S George Washington (CVN 73) to film the music video "When I'm Gone".
Another 700 Miles (2003) In 2003, 3 Doors Down released a live E.P. entitled Another 700 Miles consisting of
recordings from a live performance by the band in Chicago, Illinois. Another 700 Miles has
since been certified Gold in the United States. Besides featuring some of 3 Doors Down's hit
singles from their previous two albums, the E.P. also contains a version of the popular
Lynyrd Skynyrd song "That Smell".
In 2003, the band began hosting the annual "3 Doors Down and Friends" benefit concert,
through the band's own charity The Better Life Foundation. In 2006, this event was held at
the Mobile Convention Center, with proceeds benefiting Hurricane Katrina survivors. As
residents of Escawtawpa, the members of the band saw the effects of Katrina's devastation.
Seventeen Days (2005-2007) The band's third studio album, 2005's Seventeen Days, has since been certified platinum.
"Let Me Go" and "Behind Those Eyes" charted with the most success. "Live for Today",
"Landing in London" (on which Bob Seger provided back-up vocals and guitar), and "Here by
Me" were also released as singles. During the Seventeen Days tour, the band appeared
alongside southern rock band Lynyrd Skynyrd, as well as headlined many shows of their own.
Also in 2005, the band released a live DVD entitled Away from the Sun: Live from Houston,
Texas. The DVD was produced and directed by Academy Award nominated Alex Gibney and Doug
Biro. It features songs from both The Better Life and Away from the Sun, and even some early
sketches of "It's Not Me" and "Father's Son", which were both eventually released on
Seventeen Days.
- Greg Upchurch, formerly of Puddle of Mudd, replaced Daniel Adair in 2005, when Adair left
to accept the position as drummer and contributing member of Nickelback.
3 Doors Down (2008-present) 3 Doors Down released their self-titled fourth album on May 20, 2008. It debuted at #1 on
the Billboard 200, selling 154,000 copies in its first week. It is the band's second
consecutive #1 album on the chart after Seventeen Days, as well their fourth album to reach
the Top Ten. The album contains the hit singles "It's Not My Time", "Train", "Let Me Be
Myself" (currently featured in a GEICO commercial) and "Citizen/Soldier", a song written as
a tribute to the National Guard. The band has just recently begun writing their next record.
It is rumored that they are going back in the studio near the end of the year to record
their new album which can be expect to be out by spring/summer 2010. In 2009, 3 Doors Down, along with The Soul Children of Chicago, released the song “In The
Presence Of The Lord” on the compilation album Oh Happy Day: An All-Star Music Celebration.
http://en.wikipedia.org 9532493doors_.jpg $§ ț Foreigner$Foreigner sunt o trupa americano-britanica, alcatuita in New York City in 1976 de catre veteranul Mick Jones, fostul membru al King Crimson Ian McDonald, si vocalistul american Lou Gramm (Louis Grammatico). Foreigner au vandut mai bine de 50 de milioane de albume in toata lumea, incluzand mai bine de 37.5 milioane in Statele Unite.
Istoria trupei Formatia este alcatuita din Mick Jones (fost membru al Nero, The Gladiators, Spooky Tooth, si The Leslie West Band) care la inceputul anului 1976 s-a intilnit cu fostul membru al King Crimson Ian McDonald in NYC si au format Foreigner cu Lou Gramm (ex-Black Sheep), Dennis Elliott, Al Greenwood, si Ed Gagliardi ca sextet. Jones a fost cel care a propus numele trupei, provenind de la faptul ca el, McDonald si Elliott erau britanici, iar ceilalti americani.
Albumul de debut al formatiei a fost scos in martie 1977 si a vandut mai bine de 4 milioane de exemplare numai in USA, ramanind in Top 20 pentru un an cu hituri ca "Feels Like the First Time", "Cold as Ice" si "Long Long Way From Home." Al doilea album, Double Vision ( in iunie 1978), a surclasat vanzarile anterioare, ajungand la 5 milioane cu hituri ca "Hot Blooded", piesa de titlu "Double Vision" si "Blue Morning Blue Day". Al treilea album, „Head Games”,caruia Gramm ii spunea albumul lor "grainiest"a fost si el un succes datorita pieselor "Dirty White Boy" si "Head Games".
Pentru albumul din 1979, Head Games, basistul Ed Gagliardi a fost inlocuit cu Rick Wills. In septembrie 1980, keyboardistul Al Greenwood si Ian McDonald au fost concediati, deoarece Jones isi dorea sa aiba mai mult control asupra formatiei si sa scrie majoritatea pieselor el insusi, impreuna cu Gramm. Sextetul a devenit acum un cuartet, cu alti cantareti adusi ocazional in trupa, pe masura ce era nnevoie de ei, in concerte sau turnee. Greenwood s-a alaturat lui Gagliardi si au fosmat trupa AOR SPYS cu John Blanco, Billy Milne, si John DiGaudio. Formatia a scos doua albume, unul cu acelasii titlu ca si numele formatiei si urmatorul „Behind Enemy Lines”.
Intre timp, albumul al patrulea al celor de la Foreigner 4(in iulie 1981), a fost cel mai faimos al trupei, continand piese ca "Urgent" (care include un solo de sax al lui Junior Walker), "Waiting for a Girl Like You", "Juke Box Hero" si "Break it Up". Inaqinte de a scoate albume pe cont propriu, Thomas Dolby a cantat la sintetizoare la albumul 4 (a contribuit cu sunetul de sintetizor care a devenit semnatura piesei "Urgent" si a cantat intro-ul la "Waiting For A Girl Like You"). Pentru turneul lor din 1981-82 tour cu albumul 4, trupa l-a cooptat pe Peter Reilich (clape si sintetizor), fostul membru al trupei Peter Frampton, Bob Mayo (clape, sintetizor, chitara si acompaniament vocal) pe Mark Rivera (sax, flaut, clape, sintetizor, chitara si acompaniament vocal). Mayo si Rivera au mai aparut si pe albumul 4, la Reilich au renuntat in mai 1982, dar Mayo si Rivera au ramas in trupa pana in 1988.
Urmatorul album, Agent Provocateur,a inregistrat succes in 1984, si le-a oferit unicul succes de #1 hit in 1985 (in U.S., Marea Britanie, Norvegia, Suedia, etc.), "I Want to Know What Love Is", scris de Mick Jones, o balada tip gospel inspirata de New Jersey Mass Choir. "That Was Yesterday" a fost urmatorul lor hit care a inregistrat succes considerabil.
Spre sfarsitul lui 1987 Foreigner au scos pe piata Inside Information, care au oferit hituri ca "Say You Will" si "I Don't Want to Live Without You".
Pe 14 mai 1988 trupa a cantat la concertul aniversar de 40 de ani al Atlantic Recordscare a culminat cu "I Want to Know What Love Is", in care au cantat si Phil Collins, Crosby, Stills and Nash, Roberta Flack si alti artisti de la Atlantic. In cursul aceluiasi an trupa a pornit din nou in turneu, dar cu Inside Information s-au limitat la Europa, Japonia si Australia. Pentru acest turneu Mark Rivera si Bob Mayo au fost inlocuiti cu Larry Oakes (clape, sintetizor, chitara si acompaniament vocal) si Lou Cortlezzi (sax) care au completat cuartetul format din Gramm, Jones, Elliott si Wills.
Pe la sfarsitul anilor 80 Jones si Gramm au incercat fiecare cate o cariera solo, iar Gramm a decis sa paraseasca trupa in 1990 in timpul turneului d epromovare a single-ului sau solo Long Hard Look(1989).
In 1990, Mick Jones a adus in trupa un nou vocalist, Johnny Edwards (care inainte cantase cu Montrose, King Kobra, Buster Brown si Wild Horses). Albumul Unusual Heat din vara lui 1991 a fost la momentul respectiv cel mai prost vandut album al lor, si a urcat de-abia pe locul 117 in Billboard 200, cu toate ca "Lowdown and Dirty" a reusit sa urce pana pe locul 4. Pentru turneul din 1991, a fost adus in trupa Jeff Jacobs, care a cantat in trupa lui Billy Joel, ca noul om la clape si a revenit Mark Rivera, dar chiar dupa inceputul turneului elliott a decis sa paraseasca trupa, si a fost recrutat Larry Aberman pe post de inlocuitor temporar. Din 1992 mai multi bateristi au venit si au parasit trupa, printre care Mark Schulman (1992-1995, 2000-2002), Ron Wikso (1995-1998), Brian Tichy (1998-2000, 2007, 2008-now), Denny Carmassi (2002-2003), Jason Bonham (2004-2007, 2007-2008) si Bryan Head(2008). Scott Gilman(chitara, saxofon, flaut) a intrat in trupa in 1992 si a preluat rolul lui Rivera, dupa ce acesta a plecat. Thom Gimbel l-a inlocuit pentru scurt timp pe Gilman in 1993 iar in 1995 a ramas ca membru permanent.
In 1992 Lou Gramm s-a reintors la Foreigner (si impreuna cu el colegul de la Shadow King basistul Bruce Turgon) si au scos cel de-al doilea cel mai bine vandut album al trupei The Very Best of...and Beyond, care a inclus si trei piese noi. Trei ani mai tarziu Foreigner au scos ceea ce ei doreau sa fie un album de revenire, Mr. Moonlight, care a inregistrat vanzari si mai scazute decat Unusual Heat, desi balada "Until the End of Time"a reusit sa devina un minor hit, ajungand pe locul 42 in Billboard Hot 100.
In 1997 Gramm a suferit o operatie pentru excizarea unei tumori pe creier, iar medicatia urmata i-a afectat vocea si l-a facut sa piarda foarte mult in greutate.
In 2001, Warner Music Group i-au selectat pe Foreignersi albumul 4 sa fie printre primele ale caror catalog va fi reeditat si scos in format DVD Audio. In 2002, la cea de-a 25-a aniversare au castigat si mai multa recunoastere sotand pe piata albumele de platina in noul format. Foreigner, Double Vision, Head Games si 4 au mai scos albume noi, reeditate in U.S. si in Europa. Versiunea U.S. a ajuns pe locul 80 in Billboard 200.
La sfarsitul anului 2002, Foreigner au cantat in Olanda laanualul festival Night of the Proms, a fost ultima data cand Gramm & Jones au cantat impreuna, deoarece diferentele pe teme muzicale dintre ei au provocat plecarea lui Gramm la inceputul lui 2003pentru a-si incepe cariera solo.
Jones, fondatorul si singurul ramas dintre membri initiali ai trupei a decis ca merita o vacanta inainte sa alcatuiasca o noua linie pentru formatie in 2004.Pe 25 iulie 2004 in Santa Barbara, California Jones a aparut la Fess Parker's Doubletree Resort, Jcu o versiune noua a formatieicare includea pe Jeff Jacobs, Thom Gimbel, fostul basist de la Dokken Jeff Pilson, actualul baterist de la UFO Jason Bonham (fiul bateristuluiJohn Bonham de la Led Zeppelin) si solistul Chaz West. Acesta a fost angajat numai pentru acel spectacol si in final a fost inlocuit defostul cantaret de la Hurricane Kelly Hansen in 2005.
Foreigner au cantat alaturi de Def Leppard si Styx in turneul din 2007, si au mai facut turnee independente inacelasi an, la a 30-a aniversare a trupei.
Albumul Extended Versions, a realizat cu noua trupa o reeditare a vechilor lor piese, intr-un sunet curat, de studio, unul dintre cele mai de calitate albume live. In prezent ei lucreaza la un nou album care va include piesele clasice, dar si altele noi.
In septembrie 2007 s-a anuntat ca Foreigner se vor alatura lui Pete Townshend, Bill Wyman and the Rhythm Kings, si Paolo Nutini in deschiderea spectacolului Led Zeppelin in memoria lui Ahmet Ertegun de la Atlantic Records. Spectacolul a avut loc in Londra pe 10 decembrie 2007, dupa o amanare de doua saptamini, cauzata de Jimmy Pagecare isi rupsese un deget.
Formatia a mai scos o antologie a marilor lor hituri in 15 iulie 2008, intitulata No End in Sight: The Very Best of Foreigner. Aceasta a inclus toate piesele lor celebre, precum si cateva inregistrari de studio si o noua piesa, "Too Late", care a fost primul lor cantec nou din 1994 de la Mr. Moonlight, si prima inregistrare cu noua alcatuire a formatiei. "Too Late" a fost scos ca single in17 iunie 2008. In 2008 Bonham a plecat de la Foreigner, iar Bryan Head a fost adus in locul sau, pentru o perioada scurta, inlocuit fiind de Brian Tichy.
Pe langa spectacole in cluburi si festivaluri, trupa este deseori invitata sa cante la ocazii particulare.
Pe 2 octombrie 2009 Foreigner au scos ultimul lor album Can't Slow Down, unul dintre multele albume de rock clasic, pe langa AC/DC, The Eagles, Journey, si Kiss, care a fost pus in vanzare exclusiv in reteaua de magazine Wal-Mart.
2869425foreigner.jpg ț HinderjHinder este o formatie de rock americana, din Oklahoma, care a fost infiintata in 2001 de catre bateristul Cody Hanson, chitaristul Joe Garvey, si solistul Austin Winkler. La ora actuala formatia isi are sediul in Barrie, Ontario. Inainte de a forma Hinder, Winkler (nascut pe 25 octombrie, 1981) a cantat intr-o formatie de bar, dupa care si-a alcatuit trupa si au scos piesa "Lips of an Angel", cu producatorulmusical Brian Howes, care a urcat pe locul 3 in Billboard Hot 100. Winkler continua sa scrie si in prezent mare parte din cantece, impreuna cu Brian Howes si Cody Hanson.
In aprilie 2003, inainte de a deveni cunoscuti, Hinder au intrat in concursul March Bandness pentru statia locala de radio din Oklahoma City, KHBZ-FM (94.7). Au ajuns pana in sferturile de finala, ramanand patru formatii din 32, iar in final au pierdut in fata trupei din Ocklahoma Falcon Five-O. Si-au lansat primul EP intitulat Far from Close in 200, la o firma independenta de muzica, Brickden Records, si au vandut aproximativ 5,000 de exemplare. Cei trei au inceput apoi sa lucreze la piese noi in 2004, pregatind o noua lansare, iar demourile lor au atras atentia mai multor case de discuri.
2005–2008 Dupa ce le-au fost oferite contracte de catre Atlantic, Roadrunner, si Universal Records, Hinder au semnat cu acestia din urma in 2005. Albumul scris si produs de catre Brian Howes, Extreme Behavior, a fost programat pentru lansare in US, iar Allmusic a clasat albumul ca fiind cel mai prost al anului.
Hinder au intrat pe scena rock cu single-ul lor de debut "Get Stoned", si apoi au plecta in turneul de promovare a albumului, Extreme Behavior. Cel de-al doilea single al trupei, "Lips of an Angel," a avut mai mult succes, ajungand numarul unu in mai multe topuri si a castigat atentie internationala. Al treilea single,"How Long" continua sa fie ascultat prin statii radio din mai multe orase americane, desi criticii de specialitate il catalogheaza drept „o piesa execrabila."
Piesa "Shoulda"a fost original scrisa si inregistrata de catre trupa canadiana Social Code pentru albumul lor A Year At the Movie, dar a fost scoasa la finalizarea albumului. Cu toate acestea trupa Social Code a cantat piesa de nenumarate ori, chiar si la The Mod Club in Toronto, Ontario pe 24 mai, 2007 sub numele Shoulda Woulda Coulda. Hinder au rescris portiuni din cantec pentru a se potrivi stilului lor si au decis sa il includa in album.
In chip de cadiou de Craciun pentru fanii lor, the Hinder Army, trupa a inregistrat versiunea lor dupa slagarul "A Little Drummer Boy" si l-au postat pe site-ul lor.
In 2006, cantecul Lips of an Angel a intrat in topurile din Noua Zeelanda in care a ramas timp de 41 de saptamani, dintre care doua chiar pe prima pozitie.
Cel de-al doilea cantec lansat in Noua Zeelanda a fost Better Than Me, care nu a avut o soarta chiar asa de buna, ramanad de-abia 3 saptamani pe pozitia 16.
In octombrie 2007, Hinder au scos CD/DVD-ul pentru Extreme Behavior intitulat You Can't Make This Shit Up.
Pe 21 decembrie acelasi an Winkler a fost arestat in Jonesboro, Arkansas pentru conducere sub influrnta alcoolului, plecand de la petrecerea sa de logodna.
2008–prezent Primul lor single, "Use Me", de pe al doilea album a fost lansat in 15 iulie 2008 si a ajuns pe locul 3 in US Mainstream Rock Tracks, iar noul album Take It to the Limit, a fost lansat in 4 noiembrie 2008 si a mancat o schimbare in stilul muzical al formatiei, aducand influente din rock-ul anilor 80. Au lansat al doilea single pe site-ul MySpace al formatiei intitulat "Without You". Take It To the Limit a debutat pe locul 4 in Billboard 200 cu 81,000 de vanzari in prima saptamana, depasindu+le pe cele ale albumului lor de debut. La inceputul lui 2009 Hinder s+a imbarcat in turneul din Los Angeles al Motley Cruecare a mai inclus si Theory of a Deadman si concursul de chitara Winners The Last Vegas. In iulie, Hinder a luat parte la turneul Nickelback's Dark Horse Tour, in care a cantat alaturi de Nickelback, Papa Roach, si Saving Abel.
97879hinder-band_.jpg « ț Jefferson AirplanerJefferson Airplane a fost o trupa de rock americana, alcatuita in San Francisco California in 1965. Pioniera a miscarii rock psihedelice, Jefferson Airplane a fost prima formatie de pe scena din San Francisco care a reusit sa atinga succesul comercial si aprecierea criticilor.
In 1960, Jefferson Airplane a fost una dintre cele mai bine cotate formatii pe scena concertelor si de asemenea este unica formatie americana care a cantat la toate cele trei mari evenimente rock ale Americii din anii respectivi — Monterey (1967), Woodstock (1969) si Altamont (1969), eu fiind primii pe lista de deschidere a festivalului Isle of Wight. Inregistrarile lor au devenit succese internationale si au inregistrat vanzari uriase. Tot ei au reusit sa produca doua piese care au intrat in US Top 10 si in albumele din Top 20. Inregsitrarea lor din 1967 „Surrealistic Pillow” este inca unanim recunoscuta ca una dintre piesele de baza ale perioadei numite Summer of Love si a adus grupului recunoastere internationala, (ca si doua hituri de top "Somebody to Love" si "White Rabbit" ambele inregostrate in Rolling Stone's "500 Greatest Songs of All Time").
Formatiile ulterioare includ Jefferson Starship si Starship dar si Hot Tuna si KBC Band. Jefferson Airplanea intrat in Rock and Roll Hall of Fame in 1996.
1923397jefersonairplaine_.jpg Ô ț Nirvana°Nirvana a fost o formatie de rock americana infiintata de solistul si chitaristul Kurt Cobain si basistul Krist Novoselic in Aberdeen, Washington in 1987. Nirvana a trecut printr-o succesiune de bateristi, dintre care cel mai de durata a fost Dave Grohl, care s-a alaturat trupei in 1990.
Trupa s-a impus pe scena muzicii din Seattlem lansand primul lor album Bleach cu casa independenta de discuri Sub Pop in 1989. Dupa ce au semnat contractul cu DGC Records, Nirvana au intampinat un succes neastepptat cu "Smells Like Teen Spirit", hitul de pe al doilea album, Nevermind (1991). In continuare, Nirvana au devenit din ce in e mai cunoscuti, fiind cei care au lansat curentul grunge, o alternativa rock. Pe masura ce castigau faima din ce in ce mai mare, solistul trupei Kurt Cobain a inceput sa fie recunoscut ca "purtatorul de cuvant al unei generatii,"iar Nirvana a inceput sa fie considerata "formatia reprezentativa" a Generation X. Cobain nu s-a simtit foarte comfortabil cu atentia primita si si-a axat atentia si interesul spre muzica formatiei, considerand ca mesajul lor a fost inteles gresit de catre public, provocand audienta cu al treilea album de studio In Utero (1993).
Viata trupei Nirvana a incetat odata cu moartea lui Cobain in aprilie 1994, dar popularitatea lor continua sa fie mare in urmatorii ani. In 2002, "You Know You're Right," o inregistrare neterminata de studio, din ultimele sesiuni de lucru ale trupei a ajuns in topurile statiilor radio din intreaga lume. De la debut, formatia a vandut peste 25 de milioane de albume in USA si peste 50 in intreaga lume.
http://en.wikipedia.org
1158149nirvana_.jpg1Ï ț OasisŻ1Oasis este o trupa britanica formata in Manchester in 1991. La inceput cunoscuta sub numele The Rain, trupa a fost alcatuita de Liam Gallagher (voce si tamburina), Paul Arthurs (chitara), Paul McGuigan (chitara bas) si Tony McCarroll (tobe, percutie), carora li s-a alaturat la scurt timp si fratele mai mare al lui Liam, Noel Gallagher (chitara principala si voce). Din iunie 2009, Oasis a vandut peste 70 de milioane de discuri in intreaga lume. Au avut opt single-uri numarul 1 in Marea Britanie, sapte albume pe locul intai, cincisprezece premii NME, noua premii Q,patru premii MTV Europe Musicsi cinci premii BRIT Awards, incluzand unul in 2007 pentru contributie exceptionala in muzica.
Membri trupei au semnat contracte cucasa de discuri Creation Records iar ulterior au relansat cel de-al treilea album Definitely Maybe din 1994. Anii urmatori au adus piesele cu succes international (What"s the Story) Morning Glory? (1995) cu noul baterist Alan White, ceea ce a creat o rivalitate cu colegii Britpop de la Blur pentru locul in topuri. Fratii Gallagher au fost des subiecte pentru revistele de scandal, din cauza vietii lor salbatice, precum si a disputelor dintre ei. Oasis au lansat al treilea lor album Be Here Now, in 1997, care a devenit cel mai rapid vandut album in istoria topurilor Marii Britanii. Trupa si-a pierdut membri Paul McGuigan si Paul Arthurs, care au semnat independent cu alta casa de discuri si au scos impreuna Standing on the Shoulder of Giants in 2000, si au fost inlocuiti cu Gem Archer si Andy Bell care s-au alaturat grupului pentru a inregistra Heathen Chemistry in 2002. Formatia a intampinat din nou succes cu albumele Don"t Believe the Truth si Dig Out Your Soul si prin turneele de lansare a acestora.
In August 2009, Noel Gallagher si-a anuntat plecarea din trupa. Initial, Liam Gallagher anuntase ca Oasis sunt "terminati", dar ulterior a declarat ca membri care au mai ramas vor continua sa faca muzica, si nu a exclus posibilitatea pastrarii aceluiasi nume. Incepand din decembrie anul trecut, noul nume al trupei este Oasis 2.0.
Oasis a trecut din obscuritate in lumina reflectoarelor in 1994, devenind una dintre cele mai populare si mai apreciate formatii ale decadei in curs (n.t.2000-2009) din Marea Britanie . Alaturi de trupele Blur si Suede, cei de la Oasis au meritul readucerii popului britanic cantat la chitara in fruntea clasamentelor.
Oasis
Condus de chitaristul si compozitorul Noel Gallagher, cvintetul din Manchester a adoptat imaginea dura, de raufacator a celor de la The Stones si The Who, au incrucisat-o cu melodii si influente Beatles, au injectat in mod distinct teme lirice britanice si structuri ale melodiei care aduc cu The Ham si The Kinks si au legat tot acest amalgam cu un urlet masiv de chitara precum si cu o ironie sfidatoare care isi trage in mod egal radacinile din rebeliunea celor de la The Sex Pistols si aroganta celor de la The Stone Roses. Piesele lui Gallagher au continut frecvent si preluari ale unor hituri de la T. Rex ("Cigarettes and Alchohol" imprumuta rifful din "Bang a Gong") pana la Wham! ("Fade Away" preia linia melodica din "Freedom"), cu toate acestea formatia a rearanjat intotdeauna decorul, actualizand hituri din trecut pentru o noua era.
Initial, grupul a fost format de colegii de scoala Liam Gallagher(voce), Paul "Bonehead" Arthurs(chitara), Paul McGuigan(bass) si Tony McCaroll(tobe). Dupa ce a lucrat timp de cativa ani ca tehnician de chitara pentru The Inspiral Carpets -o trupa inspirata de Stone Roses-, Noel Gallagher s-a intors in Manchester ca sa afle ca fratele sau a format o trupa. Noel a acceptat sa se alature acestora cu conditia ca el sa aiba control complet asupra formatiei, inclusiv asupra compozitiei oricarei piese; ceilalti au acceptat si si-au luat un nou nume, Oasis, inainte de a intra intr-o perioada de un an de repetitii intense.
Dupa o serie de mici concerte in cluburi, trupa a insistat ca Alan McGee, managerul Creation Records sa le asculte demoul. Impresionat, acesta le-a oferit un contract si i-a ajutat sa isi pregateasca albumul de debut. Grupul a lansat primul sau single, "Supersonic" in toamna lui 1994; sustinut de recenzii pozitive, materialul si-a facut loc in charturi. Cu o melodie adaptata din "I"d Like to Teach the World to Sing", "Shakemaker" a devenit un hit si mai mare in debutul verii. Lansata cu o luna inaintea aparitiei albumului, balada inaltatoare "Live Forever" a devenit un hit in Anglia si a contribuit la recordul de cel mai rapid vandut album de debut din istoria show-bizului britanic pe care "Definitely Maybe" a reusit sa il stabileasca. Materialul discografic a intrat in topuri pe primul loc si s-a vandut in peste 7 milioane de unitati.
Mania Oasis a continuat pe parcursul anului 1994 cand trupa a inceput sa cante in sali mai mari, observand cum fiecare single il depaseste pe cel anterior. Cu toate acestea, tensiunile din cadrul grupului au inceput sa se acumuleze - Liam si Noel au refuzat sa dea interviuri impreuna deoarece intotdeauna se bateau - si Noel a parasit pentru scurt timp trupa la sfarsitul unui dificil turneu american de toamna. Totusi, acesta s-a realaturat formatiei in scurt timp si trupa s-a indreptat catre Anglia. In timp ce "Supersonic" a inceput sa urce in clasamentele rock si modern rock din SUA, singleul autonom de orice album "Whatever" a atins pozitia secunda in perioada sarbatorilor de iarna.
La inceputul lui 1995, trupa si-a concentrat atentia pe SUA prin promovarea singleului "Live Forever". Piesa a devenit un hit major pe MTV si la statiile radio care difuzau rock modern, culminand cu pozitia a 2-a, iar Definitely Maybe a ajuns in scurt timp pe primul loc in SUA. Intorcandu-se in Anglia dupa un turneu cu casele inchise in America, trupa a inregistrat un nou single, "Some Might Say". Bateristul Tony McCaroll s-a despartit de trupa in ajunul lansarii singleului care avea sa aiba loc in luna mai, locul sau fiind luat de Alan White. "Some Might Say" a intrat in topuri pe prima pozitie iar succesul sau a facut ca singleurile Oasis anterioare sa reintre in charturile indie. Oasis a petrecut restul verii finalizand al doilea album "(What"s the Story) Morning Glory?" care a fost lansat in octombrie 1995. In ceea ce priveste lansarea sa, albumul a intrat direct pe prima pozitie, devenind cel mai rapid vandut album din Marea Britanie, recordul precedent fiind detinut de "Bad" al lui Michael Jackson.
Trupa a continuat sa inregistreze materiale in anii care au urmat. Pe parcursul lui 1996, "(What"s the Story) Morning Glory?" a devenit al doilea album in topul celor mai mari albume britanice din istoria muzicala. Ajutat de singleul iconic "Wonderwall", Morning Glory a ajuns si in Top Tenul american unde a obtinut un cvintuplu disc de platina; de asemenea, albumul a spart clasamente Top 10 in tari din Europa si Asia. Pe parcursul lui 1996 relatia combativa a fratilor Gallagher a fost in mod frecvent detaliata in ziare si articole de scandal, in mod special cand au sistat turneul american de la sfarsitul verii. Au urmat cele doua concerte de la Knebworth care au doborat recordurile ca fiind cele mai mari in aer liber din Anglia.
Dupa ce Oasis si-au abandonat turneul american, s-au concentrat pe inregistrarea celui de-al 3-lea album. Daca primele LP-uri ale formatiei au fost inregistrate repede, pentru al 3-lea a fost nevoie de cateva luni, fiind finalizat in primavara lui 1997. Albumul subsecvent, "Be Here Now" a fost lansat la sfarsitul lui august, la o luna dupa aparitia singleului "D"You Know What I Mean". Primit cu critici entuziaste si vanzari viguroase, "Be Here Now" a zdrobit recordurile de vanzari in Marea Britanie si a ajuns aproape de prima pozitie in charturile din SUA, plasand cvintetul in pozitia de lider de facto al rockului. Cu toate acestea un val de negativism s-a instalat in randul criticilor si al cumparatorilor in privinta exceselor percepute de acestia in continutul albumului, ceea ce a insemnat ca "Be Here Now" a dus dorul rafturilor din magazinele de muzica, spre deosebire de predecesorii sai. La putin timp dupa, conflictele tipice din interiorul formatiei au lamurit viitorul turneului, gruparea disparand din lumina reflectoarelor pentru un timp - cu toate ca o colectie de B-Sideuri (Masterplan) au aparut in 1998.
In timp ce trupa inregistra cel de-al 4-lea album in vara lui 1999, Bonehead a parasit Oasis, sustinand ca doreste sa petreaca mai mult timp cu familia. Intervievat de NME (n.t New Musical Express) in 11 august, a2-a zi dupa ce plecarea sa din trupa fusese facuta publica, Noel Gallagher a parut netulburat afirmand: "Aduce prea putin cu plecarea lui Paul McCartney din Beatles." Ex-chitaristul trupei Ride, Andy Bell si fostul chitarist al trupei Heavy Stereo, Gem Archer s-au alaturat formatiei dupa finalizarea albumului "Standing on the Shoulder of Giants" in 2000. In toamna aceluiasi an, trupa a sarbatorit succesul monumentalului lor turneu mondial prin primul album live, "Familiar to Millions". Albumul reda piese din concertul lor pe Wembley in iulie 2000 si a fost lansat in 6 formaturi diferite - CD, caseta, DVD, VHS, triplu-vinil si mini-disc.
Doi ani mai tarziu, Oasis a iesit la suprafata cu "Heaten Chemistry". In intreaga lume datele de lansare a celui de-al cincilea album al formatiei au coincis; cu toate acestea problemele nu au ezitat sa apara. In timpul unui turneu in America la sfarsitul verii, Noel Gallagher, Andy Bell si organistul de turneu Jay Darlington au fost raniti in Indianapolis dupa ce taxiul lor s-a ciocnit cu un alt vehicul. Trupa si-a reluat turneul in decurs de doua saptamani dupa ce au anulat showurile din Indianapolis, Boston si Philadelphia. In America, insa, albumul nu se vindea la fel de bine ca biletele de concert, principalul single "Hindu Times" reusind cu greu sa se faca remarcat pe MTV. Alte dificultati au aparut in luna decembrie cand Liam Gallagher si cativa membri ai anturajului celor de la Oasis au fost implicati intr-o lupta de strada in Munchen; mezinul Gallagher a suferit leziuni la nivelul fetei si a fost arestat ulterior, in timp ce doi dintre bodyguarzii trupei au necesitat ingrijiri medicale. In ciuda acestor impasuri -incluzand aici pareri impartite in privinta albumului- "Heathen Chemistry" a reusit totusi sa se vanda in mai multe milioane de unitati pe pamantul natal si a intrat in charturile britanice cu 4 singleuri. In plus, compozitia proprie a lui Liam, "Songbird" a marcat o premiera - lansarea primului single compus de altcineva decat Noel Gallagher. Piesa a dus-o bine in topurile britanice si a batatorit drumul spre o abordare colaborativa a procesului compozitional.
Urmatorul album Oasis a suferit amanari din moment ce sesiunile initiale de inregistrare cu duetul tehno Death in Vegas (recrutati pentru a produce albumul) au fost anulate. Mai mult decat atat, bateristul Alan White a parasit formatia la inceputul lui 2004, locul sau fiind luat de fiul lui Ringo Star, Zak Starkey. "Don"t Believe the Truth" a fost in cele din urma lansat in toata lumea in mai 2005. Continand compozitii din partea fiecarui membru, materialul discografic a reprezentat o noua abordare fata de munca in grup, dominata pana atunci de Noel. "Lyla", "The Importance of Being Idle" si "Let There Be Love" au contribuit cu toate la succesul albumului, acesta devenind cel mai bine-vandut material al trupei de la "Be Here Now". Formatia s-a intors repede in studio la mijlocul lui 2007, oprind productia cateva luni mai tarziu pentru a-i ingadui lui Noel sa petreaca timp cu nou-nascutul sau copil. Inregistrarile s-au reluat in noiembrie si s-au conretizat in 2008 cu albumul "Dig Out Your Soul", lansat in cursul anului. In 2009 dupa o aprinsa altercatie fraterna, Noel a parasit trupa definitiv, determinandu-l pe Liam (si restul trupei) sa schimbe denumirea grupului in "Beady Eye", nume sub care acestia planuiesc lansarea unui single in 2010.
Editor: Răzvan Bercea
1970128oasis_.jpg ś ț
PINK FLOYDÎ Pink Floyd au fost o formatie rock britanica care si-a castigat recunoasterea prin muzica psihedelica de la sfarsitul anilor 1960 si au evoluat in anii 1970 la rock progresiv. Muzica celor de la Pink Floyd este marcata de versuri filosofice, experimentari sonice, coperti inovative de albume si spectacole elaborate. Una dintre trupele rock cele mai apreciate in lumea intreag, Pink Floyd au vandut peste 200 de milioane de discuri in lumea intreaga, incluzand 74.5 milioane in USA.
Pink Floyd s-au alcatuit in 1965, si initial formatia a constat in studentii Roger Waters, Nick Mason, Richard Wright, Syd Barrett, sio pentru o scurta perioada, Bob Klose. Formatia a fost prezenta in mod constant pe scena muzicii underground din Londra, iar sub conducerea lui Barrett au lansat doua single-uri de succes, "Arnold Layne" si "See Emily Play", si un album care a avut succes foarte mare la public „The Piper at the Gates of Dawn”. In 1968, chitaristul si cantaretul David Gilmour s-a alaturat trupei iar Barrett a fost concediat datorita unui comportament tot mai necontrolat. Dupa plecarea lui Barrett, basistul si vocalistul Roger Waters devine autorul versurilor si figura dominanta a trupei, care ulterior a cunoscut recunoastere si apreciere mondiala cu albumele The Dark Side of the Moon, Wish You Were Here, Animals, si opera rock The Wall.
Wright a parasit trupa in 1979, si Waters in 1985, dar Gilmour si Mason (impreuna cu Wright) au continuat sa inregistreze si sa faca turnee sub denumirea Pink Floyd. Waters a recurs la procese legale pentru a ii impiedica sa foloseasca denumirea, declarand ca Pink Floyd si-a trait viata, dar ulterior partile au ajuns la un acord care le permitea acestora sa foloseasca numele trupei. Acestia au avut din nou succese reputabile cu A Momentary Lapse of Reason (1987) si The Division Bell (1994), iar Waters a continuat ca musician solo, lansand trei albume de studio. Cu toate ca in ultimii ani relatiile dintre Waters si ceilalti membri ai grupului au fost relativ incordate, trupa in 2005 a realcatuit formatia pentru un ultim spectacol impreuna la Live 8.
940184pink-floyd_.jpg
m ț RUSHD
Rush este o trupa canadiana de rock formata in august 1968 in cartierul Willowdale din Toronto. Formatia este alcatuita din basistul, organistul si solistul Geddy Lee, chitaristul Alex Lifeson si tobosarul si textierul Neil Peart. Trupa a trecut printr-o serie de reconfigurari intre 1968 si 1974, stabilizandu-se in iulie 1974 cand Peart a fost adus in locul lui John Rutsey, cu doar 2 saptamani inaintea primului lor turneu in SUA.
De la lansarea albumului de debut (al carui titlu coincide cu cel al formatiei), in martie 1974, trupa s-a remarcat prin abilitatile instrumentale ale membrilor sai, compozitii complexe, si motive lirice eclectice care ating cu precadere subiecte precum science fiction, fantezie, filozofie, precum si cauze umanitare sau probleme sociale, emotionale, ecologice.
Din punct de vedere muzical, Rush a evoluat de-a lungul anilor de la un stil heavy cu influente blues pe care il putem intalni pe primele lor albume, la o mixtura de hard rock, progressive rock si muzica produsa cu sintetizatoare. Trupa a reusit sa influenteze diferiti artisti precum Metallica si The Smashing Pumpkins precum si formatii de progressive metal precum Dream Theater, Primus si Symphony X.
Rush a castigat o serie de premii Juno si a fost inclusa in Hall of Fame-ul muzicii canadiene in 1994. De-a lungul carierelor, componentii formatiei au fost remarcati ca fiind printre cei mai buni la instrumentele lor, fiecare dintre acestia castigand premii in urma voturilor cititorilor revistelor de profil. Ca formatie, Rush se poate mandri cu 24 de discuri de aur si 14 discuri de platina(3 dintre acestea multi-platina). Potrivit RIAA, un top al vanzarilor ar plasa formatia canadiana pe locul 4, dupa The Beatles, The Rolling Stones si Aerosmith, din punct de vedere al celor mai multe discuri de aur sau platina obtinute de o trupa rock. Rush se claseaza, de asemenea, pe locul 79 in topul vanzarilor de albume in SUA, cu 25 de milioane de unitati. Desi un total al vanzarilor de albume la nivel mondial nu este intocmit de catre o singura entitate, in 2004 mai multe surse estimau ca aceasta cifra ar trece de 40 de milioane in cazul formatiei canadiene. Cel mai recent turneu al trupei, o promovare a albumului “Snakes&Arrows” la nivel intercontinental, s-a incheiat in 24 iulie 2008 in Noblesville, Indiana.
La 9 mai 1996, toti cei 3 membri ai formatiei au fost decorati cu Ordinul Ofiterilor Canadei. Trioul a devenit astfel prima trupa de rock care primeste o astfel de distinctie.
http://en.wikipedia.org
1877103Rush-in-concert_.jpgD ț Steve Miller BandIn 1965, Steve Miller si Barry Goldberg, clape, au alcatuit Goldberg-Miller Blues Band impreuna cu basistul Shawn Yoder, chitaristul Craymore Stevens, si bateristul Lance Haas, dupa ce acesta s-a mutat la Chicago ca sa cante blues. Trupa a semnat cu Epic Records dupa ce a cantat in mai multe cluburi din Chicago si au mai aparut la Hullabaloo impreuna cu Four Tops si Supremes. Impreuna cu Miller, singurul album al formatiei a fost albumul Blowing My Mind in 1966.
Miller a parasit grupul pentru a pleca la San Francisco unde inflorea scena psihedelica si unde a creat trupa Steve Miller Blues Band care in momentul in care a semnat cu Capitol Records in 1967, a devenit Steve Miller Band. Formatia, alcatuita din Miller, chitaristul James Cooke, basistul Lonnie Turner, si bateristul Tim Davis (care l-a inlocuit pe Lance Haas), au cantat impreuna cu Chuck Berry la un spectacol la Fillmore West si care a fost ulterior scos pe piata ca album. Chitaristul Boz Scaggs s-a alaturat trupei la scurt timp dupa ce au cantat la Monterey Pop Festival in iunie. In mai 1968 in Marea Britanie, au inregistrat albumul lor de debut Children Of The Future, care nu a avut succes si nu a intrat in Top 100dar a avut cateva piese reusite "Baby's Calling Me Home" si blues-ul funky "Steppin' Stone". In incheierea albumului este o versiune mai lenta a piesei "Key To The Highway". Al doilea album al trupei, Sailor a aparut in octombrie si a urcat in top pana pe locul 24, piese de referinta fiind 'Livin' In The USA', 'Lucky Man', si Boz Scaggs 'Overdrive' precum si 'Dime-A-Dance Romance'.
Audienta lui Miller a luat proportii cu fiecare album nou Brave New World (#22, 1969), cu marele hit "Space Cowboy" si piesa "My Dark Hour" care a fost scrisa si cantata impreuna cu Paul McCourtney (alias Paul Ramon) la chitara bas, Your Saving Grace (#38, 1969), Number 5 (#23, 1970).
In 1971, Miller a suferit un accident de masina in care si-a fracturat gatul si Capitol Records au scos albumul Rock Love, care cuprinde cateva inregistrari live (incluzand o piesa de 11 minute care a adat titlul albumului) precum si material de studio, si este unul dintre cele doua albume ale trupei care nu a aparut pe CD, celalalt fiind Recall the Beginning... A Journey From Eden. Pe acest album apare piesa "Fandango", ale carei versuri sunt o invitatie pentru bateristul Kim Kopko de la The Black and Blues, sa se alature trupei. In 1972 a fost scos albumul compilatie Anthology pe care au inclus 16 piese din albumele precedente.
The Joker (#2, 1973) a demonstrat un nou stil al formatiei, iar piesa de titlu a devenit un succes, atingand peste un milion de vanzari.
Trei ani mai tarziu Steve Miller Band a mai scos un album Fly Like An Eagle, care a urcat pe locul 3 in topuri si a scos trei single-uri de succes: "Take The Money and Run" (#11), "Fly Like an Eagle" (#2) si al doilea lor succes de Number One, "Rock 'N Me". Book Of Dreams (#2, 1977) a mai scos trei mari succese: "Jet Airliner" (#8), "Jungle Love" (#23), si "Swingtown" (#17). Albumul din 1982 Abracadabra i-a oferit lui Steve Miller al treilea Number One hit de succes, cu piesa de titlu.
Albumul din 1978, The Steve Miller Band's Greatest Hits 1974-1978 a vandut peste 13 milioane de exemplare iar trupa continua sa tina concerte cu casa inchisa. Nu au mai scos albume noi din 1993 ultimul fiind Wide River. Norton Buffalo, membru de lunga durata al trupei a murit de cancer la plamani in 2009.
http://en.wikipedia.org
1133871SteveMillerBand_.jpg
- ț
URIAH HEEP
Uriah Heep sunt o formatie de rock progresiv britanica si a fost supranumita "una dintre cele mai populare trupe ale anilor 70." Formatia a scos cateva albume care au avut succes comercial in anii 70, de exemplu Uriah Heep Live (1973), dar audienta lor a inceput sa scada prin anii 80, pana la punctul in care au devenit doar o formatie de cult in US si in UK. Uriah Heep au in continuare multi fani in Germania, Olanda, Scandinavia, in Balcani, Japonia si Rusia, unde inca mai dau concerte cu stadioane pline. Uriah Heep au fost prima formatie vestica invitata sa sustina concerte pe vremea lui Gorbaciov, in Rusia glasnostului. Pana in prezent au vandut peste 30 de milioane de albunme in intreaga lume.
Albumul lor de debut, Very 'eavy... Very 'umble (care in USA a aparut cu numele formatiei), introduce un sunet de orga si chitara aparte, cu dinamica vocala si aparitiile teatrale ale lui David Byron, cu toate ca pe alocuri se regasesc si sunete de jazz. Titlul albumului este un citat din romanul lui Dickens, David Copperfield in care apare personajul Uriah Heep ("very 'umble") dupa care si-au luat si numele. Al doilea lor album, Salisbury, s-a incadrat mai mult in genul rock progresiv, cu piesa de titlu de 16 minute, cantata de o orchestra de 24 de instrumente. Al treilea album, "Look at Yourself", scos la sfarsitul anului 1971, a inclus single-ul "July Morning".
Urmand inlocuirii solistului David Byron (cu John Lawton – din fosta Lucifer's Friend si The Les Humphries Singers), Uriah Heep s-a reorientat spre un sunet mai tipic rockului perioadei respective. In 1977 au urcat pe locul 40 in clasamentul australian al albumelor cu "Free Me" care in Noua Zeelanda a urcat pana pe locul 1. Inlocuirea lui Lawton cu vocalistul John Sloman pentru albumul din 1980 Conquest nu a fost prea bine primita de public, iar plecarea lui Ken Hensley in septembrie acelasi an, a lasat trupa aproape in prag de colaps. A cazut in sarcina chitaristului Mick Box sa reorganizeze trupa, impreuna cu solistul Pete Goalby de la Trapeze Fame. Doua noi albume in 1980 Abominog si Head First, i-au mai ajutat sa creasca audienta in ranmdul fanilor de heavy metal.
David Byron a murit in 1985 de o boala a ficatului combinata cu un atac de epilepsie, dar Uriah Heep continua sa faca turnee si sa scoata albume de studio si chiar inregsitrario live. Alcatuirea formatiei a ramas neschimbata din 1986 pana la inceputul anului 2007, cu veteranul Mick Box la conducere, Trevor Bolder chitara bas, Lee Kerslake la tobe, solistul Bernie Shaw si Phil Lanzon la clape. Principalele lor turnee sunt in Germania, Olanda, Scandinavia, Japonia si Rusia, desi au mai avut concerte si in Marea Britanie. De-a lungul catorva ani au oferit in Londra un spectacol cu The Magician's Birthday Party (numit dupa unul dintre cele mai de succes albume ale lor).
La inceputul lui 2007, Lee Kerslake a fost nevoit sa renunte la trupa, din cauza starii de sanatate, iar in martie acelasi an trupa l-a cooptat pe Russell Gilbrook la tobe si au inceput inregistrarile pentru un nou album Wake the Sleeper. Pe 16 octombrie 2009 Uriah Heep au oferit un concert live in Erevan, Armenia.
http://en.wikipedia.org
2436345Uriah_Heep.jpgt ț YESXYES s-a format in 1968, cu Jon Anderson (voce), Chris Squire (bas, voce), Peter Banks (chitara, voce), Tony Kaye (clape), si Bill Bruford (tobe). Foarte cunoscuti si cu influente progresive in 1970, au fost extrem de influenti in tineretea lor, si in special notabili pentru creatiile de pe"Relayer".
In timpul anilor 1970, YES au promovat utilizarea de sintetizatoare si efecte sonore in muzica moderna. Motivati de viziunea artistica lui Jon, ei au produs capodopere atemporale in rock-ul simfonic cu piese ca "RounYes bout", "Close To the Edge," si "Awaken". In anii 1980, YES au creat noi tehnologii digitale de prellucrare a sunetului, punand in vanzare milioane de inregistrari si influentand o generatie de muzicieni cu piese clasice ca "Owner Of A Lonely Heart" si "Rhythm of Love". Intrand in noul mileniu, trupa continua sa isi extinda granitele, prin utilizarea celor mai recente tehnici de inregistrare pe hard-disk si, mai recent, lucrul cu o orchestra completa pentru a crea muzica lor care sfideaza genul.
YES a castigat popularitate larga, cu marca lor de misticism si compozitii la scara mare. "Fragile" si "Close to the Edge" sunt considerate cele mai bune lucrari lor ca piese simfonice, complexe, cerebrale, si spirituale. Aceste albume recomanda formatia pentru armoniile lor frumoase si puternice, ocazional cantand stil greu. De asemenea, "Fragile" contine popularele hituri "RounYes bout". Aceasta a fost urmat de controversatul "Tales from Topographic Oceans" LP, care a fost un dublu album alcatuit din doar patru suite de cate 20 de minute, centrate pe concepte religioase. De asemenea, "Relayer" a fost cel mai experimental, grandios si simfonic album al lor. Ei s-au despartit, pana cand a aparut noua bijuterie "Going For The One", iar incredibilul "Awaken" a fost lansat in 1977. In ultimii ani, YES trece prin mai multe transformari. Au fost alte albume YES foarte bune dupa "Going For The One" ("Drama", "Keys To Ascension" si surprinzatorul "The Ladder") dar acesta este ultimul lor album mare.
1616610yes_.jpg ț! ZZ TOPuZZ Top este o trupa americana de blues rock, formata in 1969 in Houston, Texas. Membrii sai sunt Billy Gibbons (voce, chitara si clape), Joseph Dusty Hill (voce, chitara bas, si clape), si Frank Beard (tobe si percutie). ZZ Top s-a clasat pe locul 44 pe VH1 "100 cei mai mari artisti de Hard Rock." Trio-ul este una dintre putinele trupe rock din acea epoca compus inca din membrii sai originali si pâna in septembrie 2006 a avut acelasi director, Bill Ham.
ZZ Top a fost inaugurat de Keith Richards de la Rolling Stones in Rock and Roll Hall of Fame in timpul ceremoniei anuale din 15 martie 2004. Cub Koda a scris: "Ca muzicieni autentici, au doar cativa colegi de acelasi rang; Gibbons este unul dintre cei mai buni chitaristi de blues ai Americii care creeaza in idiomul hard rock ... in timp ce Hill si Beard isi ofera sprijinul final pentru sectiunea de ritm."
ZZ Top este aproape intotdeauna prezentat ca purtand ochelari de soare (un memento la piesa lor din 1979 "Cheap Sunglasses"), Gibbons si Hill purtand haine negre similare ( in general costume de motociclisti ) si palarii de cowboy negre sau sepci de baseball. Gibbons de obicei poarta cizme negre de motociclist si lanturi din capace de bere la gat. Desi Gibbons si Hill poarta barbi mari pe piept, bateristul Beard arata doar o mustata tunsa scurt.
In 1984, se spune ca Gillette Company le-a oferit lui Gibbons si Hill 1 milion de dolari fiecaruia ca sa-si rada barba pentru o reclama de televiziune. Se pare ca acestia au refuzat, spunand "Suntem prea urati fara ele."
http://en.wikipedia.org
687620zztop_.jpgS ț" Les Elephantes Bizarres"Les Elephantes Bizarress-au anturmat în 2007, într-o formula de patru care, în timp, a devenit de cinci (Stefan Matei (voce), Proka (voce chitară), Hasan Nabulsi (bass), Claudiu Stirbei (tobe) si Nae (synth)), s-a marit pana la 8 si actualmente s-a stabilit la 7 elefanti:
Stefan – voce, Claudiu – tobe, Mihai Marin - bas, N.A.E. – sintetizatoare, Ati de Chile – percutii, Jeanov – chitara si voce si Sofian – saxofon .
Membrii formatiei au reusit sa acapareze cele mai mari orase din tara. Au luat parte la cele mai vizionate emisiuni televizate muzicale si de divertisment. Până acum, tarmul muzical indie-rock si sunetele funk ale Les EB i-au adus pe aceeasi scenă cu Motorhead, Moby, Asleep in the Park, We have Band, The Haunts, A-lix, The Prostitutes, Polarkries18, Pink Martini si Kasabian.
Sunetul personal al trupei s-a conturat în jurul pop-ului bizar cu influențe alternative-rock.
Les Elephantes Bizzare
În încercarea de a defini stilul trupei, termenul care se apropie cel mai mult este ”electro-pop-rock”. În presă prestațiile elefanților au trecut succesiv prin disco-punk, indie-rock, indie-pop, alternative, funk-rock.
În formula actuală, trupa a debutat în toamna anului 2008, iar de atunci numărul prestațiilor live a crescut continuu, mai ales în cluburile din București. Anul 2009 pare să fi fost însă anul elefantului: ”Les Elephants Bizarres” au cântat în deschiderea mai multor concerte susținute în Capitală de trupe precum We Have Band (Marea Britanie), The Haunts (Marea Britanie), A-LIX (Argentina/Franța), Asleep In The Park (Austria), The Prostitutes (CZ).
Baietii au reusit, mereu cu zambetul pe buze si dorindu-si o turma cat mai mare, sa nu se opreasca si au continuat sa introduca cat mai multe culori in zoologia turmei ajungandu-se in timp ca bizarul sa se transmita prin sunete de rock alternativ ,electro funk si indie-pop.
Tot în 2009, elefanții au tropăit pe scena celui mai important festival din România, cântând pe aceeași scena cu Motorhead și Moby la B’ESTFEST. Trupa nu a lipsit nici de la Stufstock, Funk Rock Hotel și Underlondon.
Două dintre piesele trupei s-au poziționat foarte bine în topurile radio. ”Hello says the devil” a ajuns pe locul 1 în topul celor mai bune piese românești, iar ”Have No Fear” pe locul 2, fiind difuzat în heavy-rotation timp de nouă săptămâni.
În 2010 elefanții au lansat primul lor videoclip pentru noua versiune a piesei Hello! Says The Devil.
Aceasta reprezinta primul extras de pe albumul produs de Bogdan Popoiag (UNU’) ce va fi lansat in toamna aceluiasi an.
Turma de elefanți a invadat www-ul, drept urmare puteți găsi prestațiile live ale pachidermelor pe youtube și puteți descărca piesele lor de pe site-ul: www.leseb.ro
Cei care vor să fie la curent cu evenimentele din viața elefanților bizari, se pot alătura turmei din ce în ce mai numeroase de pe MySpace și Facebook
Trupa Les Elephants Bizzares a devenit faimoasă în România grație piesei "Hello (Says The Devil)", lansată în 2010. Călătoria lor muzicală a continuat cu "The Boys", "Have No Fear" și "Smile". La începutul acestei veri (2012), băieții au lansat single-ul Nu Ma Opri, prima încercare a elefanților de a cânta în limba română, piesă ce va fi inclusă pe noul lor album, programat să se lanseze în primăvara lui 2013.
Pana acum, dupa 6 videoclipuri, 8 single-uri, 2 albume si peste 200 de concerte pe tot felul de scene si teritorii, turma nu isi mai poate dori altceva decat sa....
1813101Leseb.gif ü ț# GrimusÛGrimus este o formatie de rock alternativ din Cluj Napoca, infiintata in anul 2005. Grimus este anagramarea aproximativa a cuvantului simurgh, ce reprezinta o pasare gigantica din mitologia persana. Este, deasemenea, primul roman al scriitorului de origine indiana Salman Rushdie, cel care a facut anagramarea. Biografie
2005 in sala mica de repetitii a Clubului Cultural Observator din Cluj-Napoca repeta mai multe trupe, printre care si Revers. La sfarsitul lui 2004, componenta trupei Revers se modifica prin plecarea tobosarului Ionut Sandu si a vocalistului Sorin Bularca. Cei trei ramasi, Vali Rauca, Cristi Csapo si Paul Patras se regrupeaza, ii coopteaza pe Bogdan Mezofi la voce si pe Dorin tifrea la clape, si realizeaza un demo de trei piese (cu inregistrarea tobelor realizata de Ionut Sandu).
Pentru a sustine concertul din 10 martie 2005 la balul arhitecturii din Cluj-Napoca, cei 5 cauta un tobosar. il gasesc pe Cristi Botan, care repeta in aceeasi sala cu Hangover, infiintata de "ex-Reversul " Sorin.
Astfel, cu 6 piese proprii si un cover, cu Bogdan (Dabija) - voce, Cristi – chitara solo, Paul – chitara armonie, Dorin – clape, Vali – bas si Cristi – tobe, cu un nume nou - Grimus, trupa deschide concertul din 10 martie unde au mai cantat Hangar, Godmode si Luna Amara. Urmeaza concerte in Bistrita si Cluj Napoca, unde se castiga fani si apreciere. Cu toate acestea, formula contine un compromis. Vali, "creierul" trupei ce compune piesele pe chitara acustica, nu se acomodeaza posturii de basist, fapt ce duce la o redistribuire a rolurilor. in acest moment, Paul paraseste Grimus, iar basistul devine personajul cu cea mai mare versatilitate al trupei, pana in prezent trecand, cronologic, Adriana Stan (Lex), Cristi Andries, Robert Forgacs (October Sun), Istvan Kovacs.
2006 Grimus sunt invitati in luna ianuarie de catre formatia Kumm pentru a le deschide concertul din Music Pub, Cluj-Napoca, moment ce prefateaza surpriza din martie, cand Ernesto Bianchi, manager Kumm, duce trupa pentru prima data in Bucuresti. Concertul din Club A este televizat pentru emisiunea Remix – Rock Forum a postului de televiziune TVR Cultural. Urmeaza concertul din Laptaria lui Enache unde, deghizati in clienti obisnuiti, organizatorii Stufstock asigura participarea trupei la editia a patra a festivalului.
Urmeaza concerte in deschidere pentru Luna Amara si Omul cu sobolani, la diverse evenimente precum Ziua studentului, TIFF, Biker's weekend si festivaluri (Stimultan, Fan Fest, Stufstock). Grimus participa la concursul Mediabefuto, unde castiga pe rand atat faza locala din Cluj Napoca, cat si faza regionala. in finala nationala, Grimus castiga premiul pentru Cea mai buna compozitie proprie, cu piesa Different Color Shoes , precum si participarea in cadrul festivalului Peninsula din anul urmator, de la Targu Mures.
Din luna august, Grimus are un nou bassist, in persoana lui Istvan Kovacs. Trupa isi largeste perspectiva prin intrarea sub auspiciile Underdog Management , conduse de Richard Constantinidi si Ernesto Bianchi.
2007 Piesa In a Glimpse patrunde in Romtop in luna martie si ramane pe primul loc timp de 5 saptamani. Compozitiile de pe Demo sunt apreciate si inafara tarii, piesa In a Glimpse fiind difuzata la Insomnia Radio UK , precum si la un post de radio local din Bruxelles, unde piesa ajunge pe locul intai.
Pe parcursul intregului an, Grimus participa la majoritatea festivalurilor din tara (Top T, Heartrock 2, Rock on Port Albert, CokeLive, Rock la Mures, Cramps Records, Peninsula (FelSziget), Stufstock si Fan Fest). in luna iunie, Grimus canta in deschidere pentru Sophie Ellis-Bextor la Bucuresti, si mai concerteaza la Timisoara, Bistrita, Lugoj, Deva, Targu Jiu, Cluj Napoca, Miercurea Ciuc, Vama Veche, precum si la Chisinau si Varna.
In vara lui 2007, trupa isi schimba sectia ritmica, Tamas Adorjani (tobe) si Titus Vadan (bass) debutand la Rock on Port Albert in data de 22 iunie.
Pe 4 octombrie 2007, Grimus castiga locul intai in finala nationala din cadrul concursului Global Battle of the Bands (GBOB) si se califica la finala mondiala de la Londra, care s-a desfasurat la inceputul lunii decembrie. . in urma concertului din Camden Underworld, Grimus primeste trofeul de bronz 'The Best New Romanian Band 2007'.
2008 Piesa In a Glimpse se regaseste pe pozitia a 2-a a clasamentului Romtop anual 2007 de la City FM, iar Elephants pe locul 25. La inceputul lunii ianuarie, Grimus incep la Bucuresti inregistrarile pentru albumul de debut.
1264060grimus.jpg? ț$ Blood PrintPrimii pasi spre devenirea Blood Print-ului de azi au fost facuti incepand prin a canta cateva coveruri ale formatiilor deja consacrate, in noiembrie 2007 intr-o formula diferita de cea de azi. Ideea de a infiinta o formatie serioasa exista de mult, iar o data cu venirea bassist-ului Vlad in iunie 2008 si a claparei Alexandra in luna octombrie a aceluiasi an, proiectul a luat viata cu adevarat, astfel incat actuala componenta a formatiei Blood Print este: Mihai Oprea-voce, Ionut Denes-chitara solo si armonie, Vlad Andrei-bass, Iulia Kocsis-tobe, Alexandra Trif- clape.
Lucrurile au progresat mai repede decat ne-am fi asteptat, datorita colaborarii, muncii si bineinteles a intelegerii dintre noi astfel incat repertoriul nostru a inceput sa includa tot mai multe compozitii proprii. Dupa experienta acumulata de pe scenele clujene, Blood Print reuseste sa cucereasca si simpatia publicului bucurestean prin participarea la concursul national “Global Battle of the Bands”(2008) unde castiga premiul “The Best New Coming Act” , dar si invitatia de a canta la unul dintre cele mai renumite festivaluri din Romania “Golden Stufstock”(2009) din Vama Veche.
Aceasta experienta ne-a motivat sa ne concretizam munca intr-un EP, lansat o data cu ocazia aniversarii a 2 ani de existenta Blood Print, de asemenea concertul pe care l-am avut in deschiderea formatiei Vita de Vie ne-a dat si mai multa incredere in fortele proprii astfel incat, in prezent repetam, compunem, inregistram de doua ori mai mult decat pana acum pentru a oferi publicului un Blood Print tot mai nou si mai profesionist.
222891BloodPrint.gif AÚ ț% Kumm”A
Kumm este o trupa de rock alternativ din Cluj-Napoca, infiintata in anul 1997.
Pana in prezent, Kumm au lansat cinci albume de studio. Concertele lor din afara tarii au inclus orase precum Berlin, Stuttgart si Freiburg, unde au cantat alaturi de trupe precum Kasabian sau Asian Dub Foundation. Istorie
Primii ani Bazele trupei Kumm au fost puse in anul 1997 de catre Kovacs Andras si Eugen Nutescu (Oigan), ambii fiind componenti ale unor proiecte muzicale care intre timp se desfiintasera (Short Cuts, respectiv Talitha Qumi). Andras dorea sa infiinteze o trupa noua, care sa reprezinte o fuziune intre jazz, rock si etno, si il invita si pe Oigan sa participe la proiect. Din proiect mai faceau parte la acea vreme saxofonistul Meier Zsolt (care fusese de asemenea component Short Cuts), bateristul Pap Joco si o studenta la fotografie, Cilu, pe post de solista. Primul demo al trupei proaspat infiintate este finalizat in luna decembrie a anului 1997. Multe dintre aceste piese („Listen to My Songs/Dancing on the Wires”) vor aparea pe albumul de debut al trupei (Moonsweat March), iar altele, cu forma schimbata aproape integral vor ajunge pana pe cel de-al treilea album, Angels & Clowns (cum a fost cazul cu „Red Coffee”). Dupa inregistrarea demo-ului, Cilu se retrage din formatie.
in ianuarie 1998, formatia reincepe repetitiile, iar in februarie este invitata sa cante la sarbatorirea clubului Music Pub din Cluj. in perioada aceea a fost ales si numele trupei, nume bazat pe un joc de cuvinte tatara-romana („kumm” inseamna „nisip” in tatara). Primele concerte importante sunt sustinute in Cluj si Timisoara (StudentFest). in septembrie apare o caseta demo, continand sapte piese Kumm, intitulata Listen to My Songs (Don"t Listen to My Words). Ca urmare a acestui fapt, popularitatea trupei creste, si, pe 4 ianuarie 1999, Kumm sunt invitati sa cante pentru prima data la Bucuresti in Laptaria lui Enache. La acest concert, invitat special la voce pe un cover dupa Led Zeppelin a fost Dan Byron, care avea sa devina doi ani mai tarziu membru oficial Kumm.
In luna martie, dupa cel de-al doilea concert in Laptarie, formatia face cunostinta cu Ernesto (Mr. Scarecrow) Bianchi care, dupa cateva intalniri, devine impresarul trupei. Ulterior, Kumm sunt invitati sa cante in Ungaria la un festival de muzica alternativa la Sarvar. in acea perioada, formatia intampina primele schimbari de componenta: in aprilie, Pap Joco se intoarce in orasul sau natal, Sfantu Gheorghe, iar Meier Zsolt este cooptat de Harry Tavitian pentru proiectul Orient Express, astfel incat Kumm canta la StudentFest in Timisoara numai cu Oigan si Kovacs pe scena.
Joco si Meier sunt inlocuiti temporar de Csergo Dominic (Domi), respectiv de Peto Zoltan (Zoli). Domi ii cunostea pe Oigan si pe Kovacs de la cursurile de jazz pe care le urmasera impreuna, iar Zoli era component al ansamblului Gaio din Cluj, a caror sala de repetitii fusese folosita de Kumm in unele randuri. Concertul in Ungaria avea sa fie sustinut in aceasta formula, Domi urmand sa fie apoi desemnat bateristul oficial al formatiei, inlocuindu-l definitiv pe Joco.
in luna noiembrie, trupa incepe discutiile cu casa de discuri Soft Records, care este interesata de productia albumului de debut.
KUMM
Moonsweat March Coperta compilatiei „sapte seri”, lansata in 2001, ce include piesa cu acelasi nume a formatiei Kumm
in februarie 2000, Kumm intra in studioul Glas Transilvan din Cluj pentru inregistrarea albumului de debut, inregistrare care va dura trei saptamani. Pe album vor aparea ca invitati Janitsek Bori la violoncel si Makkai David la contrabas. Dupa inregistrari, Meier Zsolt paraseste trupa, fiind inlocuit de Peto Zoltan, care devine astfel membru permanent al formatiei. Datorita dezavantajului pe care il reprezenta faptul ca Oigan canta si la chitara si la bas, Kumm vor mai coopta un component inainte de lansarea albumului, pe basistul Keresztes Levente.
Albumul, care contine zece piese si o melodie bonus („Ce si cum”), este lansat oficial in aprilie. Avea sa primeasca premiul pentru cel mai bun debut al anului 2000 din partea revistei Musical Report si sa fie nominalizat la sectia „Cel mai bun album alternativ” la Premiile industriei muzicale romanesti.
in vara, trupa este invitata la mai multe festivaluri (printre care Sarvar, in Ungaria) iar in toamna, participa la festivalul Posada Rock. Aici avea sa se filmeze de catre postul TVR 2 si videoclipul singurei piese in limba romana de pe album, „Ce si cum”. Tot in toamna, formatia primeste o invitatie neasteptata la un festival din Praga.
in martie 2001, Kumm compun o piesa noua in limba romana, care avea sa fie inclusa pe o compilatie (lansata ulterior in iunie), impreuna cu alte piese ale mai multor formatii romanesti de rock alternativ, precum Nightlosers, Luna Amara sau Implant Pentru Refuz. Piesa se numea „sapte seri” si a fost inregistrata impreuna cu o varianta noua la „Marty”, a patra piesa de pe albumul de debut. Aceeasi piesa va fi si subiectul celui de-al doilea clip al trupei, care va ajunge in top zece la MCM Romania.
Kovacs si Oigan formeaza intre timp, impreuna cu Dan Byron (voce si flaut) proiectul Naked Lunch, proiect care avea sa reinvie periodic pentru cateva concerte in diverse cluburi. Erau interpretate mai ales cover-uri (de la Led Zeppelin pana la Björk), dar si piese ale „trupei mama”, Kumm.
Tot acum incep primele colaborari cu teatrul. Kovacs compune si canta live muzica pentru spectacolul „Ithaca Dream”, iar in septembrie toata trupa apare alaturi de actrita Ramona Dumitrean in spectacolul-concert „Apocalipsa dupa Martha”, produs de Centrul Cultural Francez Cluj.
In noiembrie, Dan Byron este cooptat solist vocal. Prima sa aparitie pe scena alaturi de Kumm avea sa se produca in decembrie.
Dupa ce Byron si Oigan compun muzica pentru scurt-metrajul „After leaving” in regia lui C. Carcu, formatia intra in studio in februarie 2002, pentru a inregistra al doilea album.
Confuzz Cel de-al doilea album al formatiei, Confuzz, este lansat in iunie 2002, fiind promovat mai intai prin concerte in cluburi iar apoi la mai multe festivaluri: la Cluj (Zilele Clujului), Bucuresti (Fête de la Musique) si Budapesta (Pepsi Sziget).
Spre deosebire de primul album, cele mai multe piese de pe Confuzz sunt in limba romana. Stilul muzical al formatiei se indreapta spre rock alternativ, combinat cu etno si momente psihedelice de improvizatie. Pe album apar ca invitati Andrei Oloieri (acordeon) si Florin Romascu (percutie). in acelasi timp, patru membri ai trupei (Csergo Dominic, Peto Zoltan, Oigan si Byron) compun muzica si joaca in spectacolul „Paine, orbi si saxofoane”.
in toamna anului 2002 se filmeaza al treilea videoclip, la piesa „1000 de chipuri”, in regia lui Szakats Istvan si avandu-l ca invitat pe actorul Sebastian Marina..
Primele luni are anului 2003 aveau sa ii gaseasca pe unii din membrii trupei implicati in alte proiecte. Kovacs scrie din nou muzica de teatru si este invitat sa cante pe primul album al trupei Luna Amara , Asfalt ( pe piesa „Rosu aprins”), in timp ce Byron si Domi incep proiectul Urma, inregistrand si un album numit Nomad Rhymes. Din primavara, casa de discuri franceza Musea Records preia pentru distributie internationala cele doua albume de studio ale formatiei.
in aprilie, Kumm participa la Festivalul Iuliu Merca, ocazie cu care face primul cover dupa o piesa romaneasca („Raul” a celor de la Semnal M). Ulterior vor urma mai multe concerte la diverse festivaluri din Pitesti, Cluj si Targu Mures.
in toamna, trupa este preluata de casa de discuri italiana Cramps Records, care le asigura promovare si distributie la nivel mondial. Tot in aceeasi perioada, saxofonistul Peto Zoltan se retrage definitiv din formatie, si este inlocuit de Mihai Iordache (ex-Sarmalele Reci, ex-Timpuri Noi). Bateristul Csergo Dominic se retrage si el pentru o perioada, fiind inlocuit temporar de Lorant Antal. in aceasta formula, trupa intra in studio si inregistreaza cinci piese in limba engleza, dintre care patru vor fi incluse pe EP-ul Yellow Fever, care avea sa fie lansat pe 5 decembrie la Sala Palatului, in Bucuresti. in aceeasi perioada, se filmeaza cel de-al patrulea videoclip Kumm, la piesa „Butterflies”.
Angels & Clowns in primele doua luni ale anului 2004, este finalizat materialul pentru cel de-al treilea album de studio. impreuna cu casa de discuri italiana se stabileste reinregistrarea a doua piese mai vechi pentru publicul international („1000 de chipuri”, care avea sa fie inregistrata in italiana si engleza, respectiv „Dictionary”). Componentii Kumm petrec luna martie in studio, inregistrand, pe langa piesele noi, si mult mai vechea „Red Coffee”, care aparuse pe primul demo inregistrat de catre formatie. „Angels & Clowns” este piesa care va da titlul albumului; ea va fi, de asemenea, prima piesa Kumm care va ocupa locul 1 intr-un top. Pe album mai sunt invitati Urszui Kalman la acordeon si vioara, Bondor Robert la tabla si, pentru prima oara, un cvartet de corzi.
in vara are loc primul turneu al formatiei in Italia. La festivalul Gondola d"Oro de la Venetia, piesa „Mille Facce” (varianta italiana a piesei „1000 de chipuri”) obtine premiul pentru cea mai buna piesa rock. La intoarcerea in tara, basistul trupei, Keresztes Levente, isi anunta retragerea din muzica in favoarea arhitecturii, astfel incat la cea de-a doua editie a festivalului Stufstock, trupa apare pentru prima oara pe scena cu noul basist, Utu Pascu (Blazzaj/BAU). in noua formula, trupa avea sa plece din nou in Italia, pentru trei saptamani.
in februarie 2005, cel de-al treilea album al trupei, Angels & Clowns, este lansat in mod oficial, mai intai in Bucuresti, apoi in mai multe orase din tara. Piesa titlu intra in topurile radio, contribuind astfel la cresterea numarului fanilor Kumm. Tot in primavara, membrii trupei sustin primul mini-turneu de patru concerte in Germania, ocazie cu care fac cunostinta cu Anja Strub, care avea sa le devina impresar in strainatate.
Dupa ce participa la mai multe festivaluri din tara (Peninsula, Stufstock), trupa sustine inca un concert in Germania, care va fi ultimul alaturi de solistul vocal Byron, acesta parasind formatia in luna septembrie. in timp ce incearca sa gaseasca un nou solist vocal, membrii formatiei se impart intre compunerea pieselor pentru viitorul album si propriile proiecte: Kovacs si Iordache canta alaturi de Luna Amara (ultimul chiar apare ca invitat pe albumul Loc lipsa, piesa „Din valuri ard”). Iordache sustine si concerte cu grupul sau de jazz din care fac parte acum si Oigan si Utu Pascu. Csergo Dominic lanseaza alaturi de Urma albumul Anger as a Gift, si apoi renunta la proiect.
in luna noiembrie incep repetitiile cu Catalin Mocan, actor si solist vocal al trupei Persona din Timisoara, care, dupa putina vreme, devine membru oficial al formatiei.
Different Parties Kumm in 2006. De la stanga la dreapta: Kovacs Andras, Oigan, Catalin Mocan, Iordache, Utu Pascu, Csergo Dominic.
La sfarsitul lunii ianuarie 2006 au loc primele concerte Kumm in noua formula. Trupa va intra ulterior in studio si va inregistra in martie si aprilie cel de-al patrulea album de studio, Different Parties. Pe album apar ca invitati Meda ( voce pe „Evil Eye” si „Different Parties”) si chitaristul de jazz Sorin Romanescu („Blue Screens & X–Rays” si „One For Each Day”). Different Parties avea sa fie considerat drept cel mai indraznet album al trupei de pana atunci din punct de vedere instrumental.
Trupa pleaca in cel de-al doilea turneu in Germania, care dureaza trei saptamani si are zece concerte - ultimele trei fiind sustinute la Berlin. intorsi in tara, Kumm fac un miniturneu de vest (Timisoara, Arad, Oradea) si se pregatesc pentru lansarea oficiala a albumului, care are loc pe 2 iunie in Bucuresti
in luna martie 2007, dupa o serie de concerte sustinute in tara, membrii trupei incep cel de-al treilea turneu in Germania, care va dura trei saptamani si in cadrul caruia Kumm va canta in orase precum Berlin, Stuttgart, Ulm, Karlsruhe, Freiburg. intorsi in tara, Kumm continua concertele din cluburi si participa in vara anului 2007 la numeroase festivaluri (Fête de la Musique, Rock"n"Coke Festival, Festivalul scoala Ardeleana, Cramps Festival, Peninsula). in paralel, formatia incepe lucrul la cel de-al cincilea album de studio.
Pe 29 octombrie 2007, Kumm a sarbatorit implinirea a zece ani de la infiintare, in cadrul evenimentului KUMM - 10 ani si 1000 de Chipuri, printr-un concert sustinut la Opera Romana, avandu-i drept invitati pe Luna Amara, Timpuri Noi, ZOB, Travka, Ada Milea si The Moood. Fiecare trupa a interpretat cate o piesa din repertoriul propriu si o piesa Kumm. La eveniment au fost prezenti si fostii membri ai formatiei.
in decembrie 2007, basistul Utu Pascu paraseste formatia, fiind inlocuit in ianuarie 2008 de Sorin Erhan (Urma).
Pe 16 august 2008, Kumm a concertat in cadrul festivalului Sziget de la Budapesta, Ungaria, fiind singura trupa romaneasca invitata. A fost cea de-a doua participare la Sziget, dupa cea din 2002.
Pe 6 martie, Oigan a lansat primul sau album solo, intitulat Sex with Onions. Concertul a avut loc in Silver Church si i-a avut ca invitati pe colegii din Kumm, Mihai Iordache si Csergo Dominic, pe Alexei „Aliosa” turcan (ex-Travka), pe Andrei Filip (Timpuri Noi, L"Orchestre de Roche, The Mono Jacks, RedRum) si pe Forrest (ZOB).
Pe 12 martie 2009, Kumm au primit premiul revistei Actualitatea Muzicala a Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania, pentru sectiunea rock, pentru anul 2008.
Pe data de 30 mai 2009, s-a anuntat oficial plecarea bateristului Csergo Dominic si inlocuirea sa cu Paul Ballo (Go to Berlin, The Amsterdams).
Far From Telescopes Pe 14 august 2009, Kumm au lansat videoclipul la piesa „Morsa” (varianta in limba romana a piesei „Man in a Can” de pe cel de-al cincilea album de studio). Videoclipul a fost proiectat in timpul concertului pe care trupa l-a sustinut in clubul El Grande Comandante din Bucuresti.
Lansarea oficiala a albumului Far From Telescopes a avut loc pe 30 octombrie 2009, in clubul Silver Church din Bucuresti, si a fost precedata de o conferinta de presa ce a avut loc pe 22 octombrie, la Clubul taranului Roman. Albumul a fost lansat si la Timisoara si Cluj, pe 5, respectiv 6 noiembrie 2009.
Pe album apare ca invitata Rozie, o buna prietena de-a trupei, pe piesa „Pink Baloon”. O alta colaborare este cea cu corul de copii Meloritm, la piesa „Fishing in the Swimming Pool”. Un fapt demn de mentionat este ca vocea lui Byron, fostul solist al trupei, apare pe „Mister Superman”.
Albumul Far From Telescopes este produs sub licenta proprie. inregistrarile au fost facute in studioul Vita de Vie, avandu-l ca inginer de sunet pe Gabi „Pipai” Andries si au fost masterizate in studioul Mastervargas, New York. Albumul a fost lansat si pe iTunes pe data de 11 ianuarie 2010.
Membri actuali Catalin Mocan - voce (2005-prezent) Eugen Nutescu (Oigan) - chitara, voce, muzicuta (1997-prezent) Kovacs Andras - clape (1997-prezent) Mihai Iordache - saxofon (2003-prezent) Sorin Erhan - bass (2008-prezent) Paul Ballo - tobe (2009-prezent)
Fosti membri Meier Zsolt (1997–1999) - saxofon Pap Joco (1997-2000) - tobe Csergo Dominic (1999-2009) - tobe Keresztes Levente (2000-2004) - bass Dan Byron (2001-2005) - voce Peto Zoltan (2000-2003) - saxofon Utu Pascu (2004-2008) - bass
1132380kummgrup_web.jpg ¶ ț& The MOOodThe MOOoD este o trupa de rock alternativ din Romania, formata in aprilie 2006 de Marius Moise (voce), Bogdan Spirea (tobe, backing vocals), Mircea Valah (chitara, backing vocals) si Virgil Chitu (bas). De la primul concert, in noiembrie 2006, trupa se afla intr-o continua evolutie, cantand alaturi de artisti romani ca OCS, Timpuri Noi, Kumm, Zob, Luna Amara si multi altii.
In mai 2008, The MOOoD a intrat sub aripa Emagic Entertainment, iar in iulie trupa a concertat in cadrul B`estfest, cel mai mare festival international de muzica din Romania, avandu-i ca headlineri pe Alanis Morisette, Kaiser Chiefs, Cypress Hill si Manu Chao.
Dupa B`estfest a urmat concertul Lenny Kravitz din Bucuresti, The MOOoD fiind singurul opening act agreat de managementul artistului, avand astfel ocazia sa cante in fata unui public de peste 16 000 de oameni. Octombrie 2008 marcheaza primul concert The MOOoD din afara tarii, alaturi de Snails (trupa de brit-pop din Moldova, participanta la B`estfest 2009) in Chisinau, Republica Moldova. Anul 2008 se incheie pentru The MOOoD cu plecarea basistului Virgil Chitu, el fiind inlocuit de un vechi prieten al trupei, Horia Stere.
The MOOoD incepe anul 2009 in forta, cantand in ianuarie la festivalul Eurosonic din Groningen, Olanda. Acolo, trupa a atras atentia promoterilor europeni de concerte, care au cerut aparitia unui material. Dupa o serie de concerte prin tara cu Les Elephants Bizzarres, OCS, Eloize, Go to Berlin si altii, trupa se regaseste in iulie pe scena B`estfest, alaturi de nume mari ca Santana, The Killers, Franz Ferdinand, Moby, Motorhead, The Ting Tings si multi altii. Dupa B`estfest, The MOOoD a plecat spre festivalul Exit din Novi Sad, Serbia alaturi de alte nume mari, printre care Arctic Monkeys, Prodigy, Korn, The Madness si Mando Diao.
In prezent, trupa lucreaza la primul material discografic si se pregateste de filmarea unui videoclip.
Spread The MOOoD!
1602933themoood_1.jpg ț' The Mono Jacksß
The Mono Jacks, din Bucuresti, Romania, pot fi asemanati cu o grindina din 4 fragmente al carui sound visceral, marcat de stilul indie aminteste de Interpol, Editors si White Lies.
Inca de la primul concert, la sfarsitul lui 2008, trupa a daramat asteptarile si a devenit in scurt timp cel mai bun debut romanesc.
Fondata de Doru Trascau(chitara,voce), trupa este formata din Dorian Cazacu(tobe), Florin Vasile(chitara,backing-vocals) si Alex Voicu(bass). Desi sun trecuti de 30 de ani,The Mono Jacks -Doru Trascau si Dorian Cazacu- sunt muzicieni veterani care au activat impreuna in alte trupe romanesti de cand aveau 18, respectiv 20 de ani.
Ritmurile lor post-rock seducatoare, incendiare care poarta urme vizibile ale rockului alternativ din anii "90 si atractia pe care o exercita trupa pe scena, explica unele dintre cele mai bune concerte pe scena muzicala din Bucuresti si pozitiile inalte in topurile de alternativ cu single-ul de debut "Maria", in vara lui 2010.
Editorialul independent romanesc DOR i-a invitat recent sa contribuie cu muzica lor la documentarul "Making Off DOR #2 Cover".
In timp ce interesul pentru aceasta formatie este in crestere in randul ascultatorilor din tara si cei din trupa s-au izolat in studioul lor pentru cateva luni in 2010, The Mono Jacks sunt pregatiti sa lanseze albumu-ul de debut "Now in stereo" in aceasta toamna pe 13 noiembrie.
The Mono Jacks revine pe scena muzicală, după o pauză de 1 an jumate. In timpul ăsta am legat noi prietenii si am tocit mocheta in trei sali de repetitii. Responsabili de toate astea suntem: Doru Trăscău (voce, chitară), Alex "Grim" Tomescu (bass), Dragoș Strat (chitară), Mihai Popescu (tobe).
"Cele mai bune cantece sunt cele scrise din ce am trait, din ce-am simtit; și la bucurie și la nervi. Poti sa le spui amintiri, sau emotii, sau obsesii personale, pentru noi cutia asta in care le-am pastrat a tot crescut in timp, ca o colectie.
Fiecare din noi a tot adunat franturi si inceputuri de piese iar cand ne-am unit in formula noua si colectiile noastre s-au unit. Cu mesaje trimise si mai ales netrimise, drumuri grele, zboruri de unul singur, aeroporturi goale sau pline, nunti de neuitat, altele la care doar s-a visat. Punem pe tava tot." - Doru Trăscău
Și pentru că orice început de drum trebuie marcat cum se cuvine, lansăm noul nostru single.
‘Tablou’ este o poveste despre iubire și șanse ratate, inspirată dintr-o întâmplare adevărată.
1788052themonojacks.gif R ț( Beady Eye,Trupa de rock alternativ Beady Eye s-a format in 2009, la cateva luni dupa ce rivalitatea dintre fratii trupei Oasis, Liam si Noel Gallagher, a atins punctul de fierbere la un festival, avand ca rezultat plecarea lui Noel si destramarea trupei. In acea toamna, Liam si 3 dintre fostii lui colegi de la Oasis - Gem Archer, Andy Bell si Chris Sharrock- au rezervat timp de studio cu producatorul Steve Lillywhite pentru a incepe munca la un nou album, planuind sa lanseze primul single sub noul nume in noiembrie 2010. A urmat albumul Different Gear, Still Speeding la inceputul lui 2011 care a marcat debutul debutul discografic al formatiei, primind critici pozitive de pe ambele maluri ale Atlanticului.
Editor: Răzvan Bercea
2040640beadyeye.gif Æ ț+
Buckcherry
Trupa originara din Los Angeles, Buckcherry a luat fiinta la mijlocul anului 1995 cand solistul Joshua Todd si chitaristul Keith Nelson s-au cunoscut prin intermediul artistului lor de tatuaje. Dupa inregistrarea catorva demo-uri, cei doi l-au recrutat pe bassistul Jonathan "J.B." Brightman si bateristul Devon Glenn si au inceput reprezentatiile live, castigand in scurt timp aprecieri pe plan local pentru muzica lor impregnata cu un aer trufas si influente grunge. In urma cooptarii celui de-al doilea chitarist, Yogi, Buckcherry a semnat cu DreamWorks Records si au lansat LP-ul de debut in 1999. Singleuri ca "Check Your Head" si "For The Movie" au fost hituri rock, permitand formatiei sa creasca in vara anului 2000.
In anul urmator, Buckcherry a lansat cel de-al doilea album, Time Bomb. Desi nu a fost un eveniment prea remarcat de criticii muzicali, AC/DC i-a invitat in deschidere intr-o serie de showuri, audienta lor crescand proportional. In iulie 2002 membrul fondator Joshua Todd a parasit trupa in mod neasteptat, iar Buckcherry a luat o pauza de cativa ani pentru a se reface. In cele din urma acestia au revenit in 2005 cu membrii initiali Todd si Nelson precum si nou-venitii Xavier Muriel la tobe, bassistul Jimmy Ashhurst si chitaristul Stevie D. In formula refacuta, acestia au intrat in studio spre sfarsitul anului pentru a inregistra "15", album lansat la inceputul lui 2006; materialul discografic a adus formatiei primul single pop in Top Ten - "Sorry".
"15" a castigat discul de platina datorita melanjului de stiluri pe care il continea si Buckcherry a revenit in scurt timp cu cel de-al 4-lea album in 2008, Black Butterfly. Albumul de concert "Live & Loud 2009" a fost lansat in anul urmator, in timp ce trupa se pregatea sa plece in turneu impreuna cu Kiss. In 2010 formatia a lansat al 5-lea album, All Night Long.
Editor: Răzvan Bercea
759287buckcherry.gif Đ ț, Counting CrowsĄUn hibrid intesat cu anxietate, intre Van Morrison, The Band si REM, Counting Crows a devenit in 1994, peste noapte, o trupa de senzatie. Cu doar un an mai devreme, trupa era un grup de muzicieni necunoscuti care suplinea trupa absenta Van Morrison la ceremonia Rock&Roll Hall of Famel; acestia au fost introdusi de entuziastul Robbie Robertson. La inceputul lui 1993 trupa a inregistrat albumul sau de debut "August and Everything After" impreuna cu T-Bone Burnett. Lansat in toamna respectivului an, materialul discografic a fost intunecat si sumbru, antrenat de versurile posace si vocea expresiva a lui Adam Duritz. Singura piesa mai animata, Mr.Jones, a devenit biletul acestora catre celebritate, Counting Crows bucurandu-se de un succes considerabil de-a lungul anilor 90 si nu numai.
Unicitatea trupei a constat in abilitatea de a echilibra versurile de tortura ale lui Duritz cu sunetul sfarsitului anilor 60 si inceputul anilor 70; aceasta capacitate i-a adus in randul putinelor formatii de alternativ care i-au atras pe ascultatorii care credeau ca rock&roll-ul a murit in 1972. A urmat albumul "Recovering the Satellites" in 1996, piesa "A Long December" ajungand pe primele 10 pozitii atat in Modern Rock cat si in Top 40.
Formatia a lansat un dublu disc "Across the Wire: Live in New York" in 1998, iar in anul urmator a avut loc lansarea celui de-al 3-lea album de studio, This Desert Life. In mijlocul sesiunii de inregistrari si al colaborarii cu Ryan Adams pentru cel de-al 2-lea album al sau, Gold, Duritz s-a alaturat trupei. Rezultatul acestor inregistrari a fost al 4-lea album de studio, Hard Candy, produs de Steve Lillywhite.
In anul urmator a fost lansat un best-of intitulat "Films About Ghosts", iar in 2004 a reamintit fanilor prin piesa "Accidentally in Love" de abilitatea lor de a compune un hit, piesa aparand pe coloana sonora a filmului Shrek 2. Doi ani mai tarziu este pus la dispozitia publicului materialul "New Amsterdam: Live at Heineken Music Hall", inregistrat intr-un show din 6 februarie 2003. "Saturday Nights and Sunday Mornings" a aparut in 2008.
Editor: Răzvan Bercea
736696countingcrows.gifë ț- SladeÍCu toate ca Slade nu a cucerit cu adevarat audienta americana niciodata (fiind de multe ori considerata de mentalitatile inguste "cu un sound prea britanic"), acestia au devenit o senzatie in tara natala cu brandul lor autentic de glam rock la inceputul anilor 70, cand au reusit sa se claseze de 11 ori in Top Five pe parcursul unei perioade de 4 ani, intre 1971-1974, 5 dintre aceste hituri atingand chiar prima pozitie.
Compus din solistul/chitaristul Noddy Holder (nascut Neville Holder la 15 iunie 1946 in Walsall, West Midlands, Anglia), chitaristul Dave Hill ( 4 aprilie 1946, Fleet Castle, Devon, Anglia), basistul Jimmy Lea (14 iunie 1949, Wolverhampton, West Midlands, England) si bateristul Don Powell (10 septembrie 1946, Bilston, West Midlands, England), grupul a luat initial fiinta in primavara lui 1966 sub numele In-Be-Tweens, aparand in mod regulat cu o mixtura de cantece soul si rock. Insa in afara de un single obscur "You Better Run" (compus de viitorul impresar al trupei The Runaways Kim Fowley), trupa nu a mai lansat vreun alt material discografic. La sfarsitul anilor 60, grupul si-a schimbat denumirea in Ambrose Slade si a semnat cu Fontana. La scurt timp dupa, cvartetul s-a asociat cu impresarul Chas Chandler (ex-basist al trupei Animals, care cu cativa ani inainte il descoperise pe Jimmy Hendrix) care a sugerat imediat trupei sa isi scurteze numele (Slade) si sa adopte un look "skinhead" (cizme Dr. Martin, capete rase) pentru o atractivitate sporita.
Dupa cateva albume care au continut putine compozitii proprii (Beginnings in 1969, Play It Loud 1970), trupa a inceput sa compuna propriile cantece iar membrii acesteia si-au lasat parul lung si au adoptat un look specific miscarii glam, aflata atunci in plina dezvoltare, alaturandu-se cauzei sustinute de compatriotii lor David Bowie si T Rex. Aceasta noua directie a dat rezultate in 1971 cu singleul "Get Down and Get With It" clasat pe pozitia 16 in UK, care a intrat in randul singleurilor clasice si a consacrat trupa ca cea mai dorita formatie de petreceri din Anglia. Slade a mai utilizat ca truc scrierea fonetica sau prescurtata a titlurilor de piese pentru a-si spori popularitatea, fapt evidentiat de singleuri precum "Coz I Luv You," "Look Wot You Dun," "Take Me Bak "Ome," "Mama Weer All Crazee Now," "Gudbuy t"Jane," "Cum on Feel the Noize," "Skweeze Me, Pleeze Me," si "Merry Xmas Everybody" (ultimul a continuat sa reintre in topuri in fiecare sezon de sarbatori pentru multi ani). O serie de incercari de a intra pe piata americana au fost sortite esecului (cu diferente intre lungimile track listingurilor din Marea Britanie si SUA), in ciuda faptului ca albume precum "Slade Alive!" si "Slayed?" sunt considerate unele dintre cele mai bune albume ale erei glam.
Slade a continuat sa scoata hituri pe pamant natal, incluzand si titluri corect ortografiate precum "My Friend Stan", "Everyday", "Bangin" Man", "Far Far Away", "How Does it Feel" si "In for a Penny", insa odata cu demodarea glam rockului si ascensiunea punkului de la mijlocul anilor 70, hiturile au incetat sa mai apara. In ciuda schimbarii climatului muzical, Slade a ramas activa, continuand sa organizeze turnee si sa scoata albume, titlul mateiralului din 1977, "Whatever Happened To Slade?" demonstrand ca umorul grupului a ramas intact, in ciuda caderii lor in desuetudine. Cu toate acestea un numar mare de fani au sustinut formatia, cand aceasta a dat reprezentatia de la Reading Festival 1980, considerata una dintre cele mai bune ale zilei. Aparitia acestora a starnit un nou val de interes pentru trupa, Slade repurtand primul succes in 6 ani cu cele doua hituri din 1981 "We"ll Bring the House Down" si "Lock up Your Daughters".
Slade a beneficiat de asemenea de un act de incurajare de pe celalalt continent unde grupul de pop-metal Quiet Riot a preluat piesa "Cum on Feel the Noize" in 1983, transformand-o intr-un hit, ceea ce a avut drept rezultat o clasare buna in charturi pentru materialul celor de la Slade "Keep Your Hands Off My Power Supply" (lansat sub titlul "The Amazing Kamikaze Syndrome" in Marea Britanie cu un an mai devreme). Dupa aceasta Slade s-a bucurat de un numar de hituri in Statele Unite la MTV si la radio - "Run Runaway" si "My Oh My". In aceasta perioada Holder si Lea si-au incercat norocul si ca producatori pentru trupa Girlschool si albumul acestora din 1983, Play Dirty. In ciuda unui nou album de studio, Rogues Gallery, si al unui nou cover din partea celor de la Quiet Riot "Mama Weer All Crazee Now", Slade nu a fost capabila de a-si mentine nou-gasita audienta americana, respectiv de a recastiga interesul ascultatorilor din Marea Britanie si a disparut treptat din lumina reflectoarelor, de aceasta data fara un comeback. In anii 90 a fost formata o versiune trunchiata a formatiei, numita Slade II (neavandu-i in componenta pe Lea si Holder), in timp ce Holder a devenit om de televiziune precum si host al propriei emisiuni radio cu rockul anilor 70. O compilatie cu 21 de titluri, "Feel the Noize: The Very Best of Slade" a fost lansata in 1997 (relansata cu titlul "Greatest Hits" cativa ani mai tarziu) dovedindu-se o productie populara in Anglia.
Editor: Răzvan Bercea
606229slade.gif l ț. Jeremy Spencer<Membru in perioada de inceput a formatiei Fletwood Mac, chitaristul de slide Jeremy Spencer a lasat in urma o mostenire muzicala frumoasa (chiar daca limitata), fiind cunoscut mai mult pentru retragerea sa brusca din grup pentru a se alatura unei secte religioase.
Spencer s-a nascut in West Hartlepool, Anglia la 4 Iulie 1948. A inceput studiul pianului la varsta de 9 ani, la 15 ani trecand la chitara pentru a rivaliza cu idolii sai rock&roll; in anul urmator il descopera pe Elmore James care il influenteaza cel mai puternic. In 1967 Spencer devine al patrulea membru al trupei, pe atunci in dezvoltare, Fleetwood Mac si se concentreaza pe chitara slide, acompaniind uneori si la pian. Spencer a fost un membru important pentru soundul blues-rock al grupului de pe albumele Fleetwood Mack din 1969 si English Rose din 1969. Parodiile stilurilor incipiente de rock&roll si ale artistilor respectivi realizate de Spencer, un talentat impresionist muzical, au fost cateodata incorporate in showurile formatiei; in 1970 Spencer lanseaza un LP care ii poarta numele si care contine parodii ale stilului rockabilly -specific anilor 50-, ale baladelor pentru adolescenti, ale surf-rockului, Elvis, psihedelic si chiar ale pieselor Fleetwood Mac. In acelasi an, Kiln House avea sa fie ultimul album Fleetwood Mac pe care a figurat si Spencer.
Fleetwood Mac
La inceputul lui 1971, cu cateva ore inaintea concertului Fleetwood Mac la Los Angeles din cadrul unui turneu in Statele Unite, Spencer a disparut fara a da de stire; 5 zile mai tarziu, politia l-a gasit la sediul unei secte crestine numite "The Children of God" careia Spencer i se afiliase dupa ce fusese abordat pe strada. Oarecum religios dintotdeauna, Spencer a dezvaluit mai tarziu ca se simtise neimplinit din punct de vedere spiritual la inceputul perioadei de succes a grupului; cu toate acestea, plecarea sa brusca a pus grupul in incurcatura. Nu numai ca au trebuit sa il recheme pe Green pentru a finaliza turneul, ci au si intrat intr-o criza de identitate care nu avea sa fie rezolvata in urmatorii ani, in absenta lui Green, Spencer fiind principala piesa de legatura cu trecutul blues-rock al formatiei.
Intre timp Spencer a reaparut in 1973 cu un nou album, Jeremy Spencer & The Children, la labelul CBS; avand influente de psihedelic si folk-rock, materialul era dedicat in totalitate credintei sale nou-gasite. In 1975 Spencer se intoarce la Londra si infiinteaza o formatie de blues-rock numita Albatross, care ii avea in componenta si pe alti membri ai sectei; in 1979 lanseaza inca un album solo la casa de discuri Atlantic, intitulat Flee. Desi Spencer a ramas tacut din punct de vedere discografic, a continuat sa cante si mearga in turnee, devotandu-si mare parte din timp scopurilor caritabile. Pe masura ce mileniul se apropia de sfarsit, Spencer a fost in turneu in India de 3 ori (1995, 1998 si 2000), a lucrat la materialul pentru un album instrumental si a ramas un membru activ al "The Family" (cum aveau sa fie mai tarziu numiti "The Children of God"). Apoi, in mod neasteptat, in 2006, dupa o absenta de 30 de ani din studioul de inregistrari Spencer a reaparut cu un album sub labelul Blind Pig Records, impresionantul "Precious Little" (albumul a fost licentiat de Bluestown Records din Norvegia, care l-a lansat initial), sugerand ca povestea muzicala a lui Spencer e departe de a se fi terminat.
Editor: Răzvan Bercea
2962432jeremyspencer.gif. ț/ Robin and the BackstabbersöRobin and the Backstabbers este o trupa romaneasca de indie rock sau pop melodramatic. Baietii se descriu ca fiind o sursa instabila, imprecisa si imprevizibila de zgomot a carei eficienta si randament variaza in functie de factori necunoscuti, care pot sau nu sa includa pretul corzilor de chitara, al betelor de tobe si cel al promisiunilor nerespectate.
De la infiintare (aprilie 2010) si pana in prezent, trupa Robin and the Backstabbers a obtinut Premiul Publicului la editia din 2010 a competitiei Stufstock Newcomers, a sustinut un concert in Rep. Moldova in cadrul festivalului "Acoperire Culturala" din Chisinau, a deschis pentru trupele Whitest Boy Alive (GER&NOR), Obits (USA) si British Sea Power (UK) De asemenea, a sustinut concerte in Bucuresti, Cluj, Galati, Curtea de Arges, Iasi, Chisinau, Padina Fest, Vama Veche.
Robin and the Backstabbers
Trupa este recunoscuta pentru piesele "Vanatoare Regala", "Iguana facatoare de minuni" si "Soare cu dinti" care s-au aflat timp de mai multe saptamani in heavy rotation in playlisturile posturilor de radio.
La inceputul lunii iunie 2011, trupa a sustinut un concert incendiar in cadrul festivalului AlternaTIFF din Cluj (cronica evenimentului: http://indiescouts.ro/2011/06/22/premiera-alternatiff-urbansessions), si a fost principalul punct de atractie live al lansarii Decat o Revista. De asemenea, trupa s-a bucurat de o aparitie speciala in revista ELLE, editia iulie 2011.
Misterioasa, cinegetica si efervescenta, cantecul iese din sertar alaturi de videoclipul regizat de Barna Nemethi (Griffon & Swans) si produs de Fonogram Studios. Editare: Vlad Fenesan. Imagine: George Dascalescu. Scenografie: Tibi Hristu. Styling: Maurice Munteanu. In rolurile principale: Andrei Robin Proca, Vlad Fenesan, Florentin Vasile, Vladimir Proca, Radu Moldovan, Andrei Fantana si Ana-Maria Laura.
Piesa face parte din primul disc al trupei, iar Marea Lansare a avut loc miercuri, 28 noiembrie, in Clubul The Silverchurch din Bucuresti. Au urmat apoi: Cluj, 30 noiembrie (Flying Circus Pub); Iasi, 8 decembrie (Underground Pub), Constanta, 15 decembrie (Goblin Club).
Videoclipul poate fi vizualizat atat pe site-ul oficial al formatiei: www.robinandthebackstabbers.com, cat si pe canalul Youtube al casei de productie: http://www.youtube.com/user/fonogramstudios
Componenta formatiei:
Andrei Robin Proca (voce) Florin Vasile (chitara si backing vocals) Vladimir Proca (tobe) Vlad Fenesan (bass)
Logo & font: Ioana Ciolacu Miron 485119robinandb3.gif ^ ț0 ASHAATrupa ASHA s-a infiintat in ianuarie 2003 sub numele de SAGA. ASHA s-a definitivat insa un an mai tarziu, in aprilie. In 2005, trupa lanseaza primul (si unicul pana acum) album: ASHA ... incepe la casa de discuri Media Pro Music. Participa la Selectia Nationala pentru Cerbul de Aur in 2005. Tot din acelasi an, trupa incepe cantarile in cluburile din Bucuresti si tara. Incet, incet, trupa se axeaza pe cantarile in cluburi, devenind o trupa de coveruri si canta in peste 800 de concerte. În anul 2006, cantǎ la Kiev în cadrul manifestǎrilor dedicate Zilei Naționale a României iar în 2007 este prima trupă care cântă în incinta Reichstag-ului german.În anul 2008, trupa este invitată să deschidă concertul lui Paul Gilbert (chitaristul trupei Mr. Big) de la București, precum și pe cel al legendarei trupe Scorpions de la Craiova. În februrie 2011, componența trupei se schimbă, componenta actuala avandu-i alǎturi de Laurențiu Guran si Michael Massier - pe Dan Ionescu la chitară, Ionuț Deliu la bass si Ovidiu Condrea la tobe. De asemenea, în trupă vin ca backing vocals Alexandra Maria Hojda(fosta finalista in emisiunea MEGASTAR) si Luiza Popescu, ambele soliste de excepție.
www.trupaasha.ro 2470488asha.gif 4N ț1 Lou Reed*4Cariera lui Lou Reed este incompatibila cu o rezumare capsulara. Ca si David Bowie (pe care Reed l-a inspirat direct in multe privinte), Reed si-a transformat de multe ori imaginea, schimbandu-se din glam-rockerul afectat intr-un junky cu infatisare infioratoare, in noiseman avangardist, in rocker fatis-proclamat sau un tip ca oricare altul. O priza si o intelegere mai ferma a calitatilor brute ale rockului, i-au asigurat acestuia un parcurs mai consistent in cariera fata de Bowie, in special in ultimii ani. Cu toate acestea, portofoliul sau este inconsistent atat din punct de vedere calitativ cat si din cel al orientarii stilistice. A-ti placea unul dintre LP-urile lui Lou Reed, sau mai multe, ori chiar toate pe care le-a lansat intr-o anumita perioada, nu reprezinta o garantie ca iti vor placea toate sau macar majoritatea. In ciuda acestui fapt, putini ar nega imensa importanta si considerabilele realizari ale lui Reed. Precum s-a scris adeseori, el a extins vocabularul versurilor rock&roll pe teritoriul interzis al sexului pervers, uzului(si abuzului) de droguri, decadentei, travestitilor, homosexualitatii si al depresiei suicidale. Dupa cum s-a aratat mai putin, el a ramas (si ramane) devotat ideii de a utiliza rock&rollul ca un for al exprimarii literare, mature, inaintata in varsta de mijloc, fara a deveni fin din punct de vedere liric sau afabil din punct de vedere muzical. In general, a acceptat aceste atributii dificile cu o onestitate intransigenta si o doza mare de realism. Din aceste motive e adeseori amintit ca stramosul cel mai important al punkului. Adeseori, insa, se trece cu vederea ca este cel putin la fel de priceput in sarbatorirea bucuriei romantice si a rock&roll-ului insusi, precum este in descrierea realitatii urbane chinuitoare.
Desi Reed a avut cel mai mare succes ca artist solo, realizarile cele mai longevive le-a avut in anii 60 ca leader al trupei the Velvet Underground. Daca Read nu ar fi scos albume solo, munca sa ca principal solist si compozitor pentru The Velvets i-ar fi asigurat statutul de unul dintre cei mai mari profeti ai muzicii rock din toate timpurile. The Velvet Underground sunt discutati in toate amanuntele in multe alte privinte, insa e suficient sa se remarce ca cele 4 albume de studio inregistrate cu Reed la carma reprezinta material esential de auditie, precum este si o mare parte din materialul lor live si neesential. "Heroin," "Sister Ray," "Sweet Jane," "Rock and Roll," "Venus in Furs," "All Tomorrow"s Parties," "What Goes On," si "Lisa Says" sunt doar cele mai cunoscute clasice pe care Reed le-a compus si le-a cantat pentru grup. In ciuda faptului ca The Velvets erau inovativi in spargerea taboo-urilor lirice si instrumentale, acestia n-au fost apreciati in perioada in care au fost activi. 5 ani de succes comercial redus a reprezentat fara indoiala un factor pentru plecarea lui Reed din trupa -al carei membru fondator era- in august 1970, tocmai inainte de lansarea celui mai accesibil efort al lor - albumul Loaded. Desi cantecele si vocea -cu continut de intelepciune stradala si alternanta intre cant si vorba- a dominat The Velvets, el s-a bazat pe colaboratorii sai talentati mai mult decat a constientizat sau decat este dispus sa recunoasca pana in ziua de azi. Cel mai talentat dintre acesti asociati a fost John Cale, care a fost, dupa cate se pare, concediat de Reed in 1968 al doilea album al celor de la The Velvets (desi cei doi au mai lucrat la diferite alte proiecte de atunci).
Reed are o reputatie de persoana cu care se lucreaza dificil pe perioade mai lungi de timp si aceasta a facut ca vastele sale materiale discografice solo sa se ridice cu dificultate la standardele fixate de cele scoase cu The Velvets. Nicaieri nu a fost acest aspect mai vizibil decat pe albumul sau de debut solo -care i-a purtat numele- din 1971, inregistrat dupa o perioada mai lunga de pauza muzicala pe durata careia se intorsese la un moment dat in casa parintilor din Long Island. "Lou Reed" a constat in mare parte din versiuni temperate ale unor piese din epoca The Velvet; acesta ar fi putut profita de trupa pentru a scoate aceste compozitii in relief, lucru dovedit de versiunile rejuvenate a acestor piese pe care le-a inregistrat initial cu The Velvets (dintre care unele nu au iesit la lumina decat dupa aproximativ 25 de ani). Reed a fost energizat (fara a dori sa dam nastere unui joc neplacut de cuvinte) cand David Bowie si Mick Ronson i-au produs cel de-al doilea album - Transformer. Un set mai energic de piese a tradat influenta glam-rock, a inclus si unicul sau hit Top 20, "Walk on the Wild Side" si alte piese bune precum "Vicious" si "Satellite of Love". De asemenea, acest album l-a facut celebru in Marea Britanie, care a sesizat cu rapiditate influenta pe care Reed a exercitat-o asupra lui David Bowie si alti interpreti de glam rock.
Reed a intrat pe un teritoriu mai sobru odata cu albumul Berlin din 1973, productia sa orchestrala dulce invelind mesaje de disperare si suicid. In unele privinte cel mai ambitios si impresionant efort discografic solo al lui Reed, acesta a fost intampinat cu pareri mustratoare de catre critici, nedispusi la un nesfarsit sir de metaforizari(desi elegant executate) ale nesansei. Incredibil, intr-o retrospectiva, a intrat in Top Ten in Marea Britanie desi in SUA nu s-a bucurat de succes. Fiind tratat cu indiferenta pentru una dintre cele mai sobre (daca nu chiar una care iti da fiori) opere, Reed a decis in mod evident ca va da publicului ceea ce doreste. I-a pus pe chitaristii Steve Hunter si Dick Wagner (care deja cantasera pe albumul Berlin) sa dea muzicii sale un luciu pop-metal mai adecvat formatului acceptat de posturile de radio. In mod si mai deranjant, acesta a decis sa isi asume rolul de cartoon junkie pe care unii din publicul sau erau dornici sa i-l atribuie. Pe scena asta a insemnat par socant decolorat, unghii vopsite si injectii simulate cu substante halucinogene. Pe inregistrari, a dus la unele dintre cele mai neglijente reprezentatii ale sale. Una dintre acestea, albumul Sally Can"t Dance din 1974 a fost si cel mai reusit din punct de vedere comercial, atingand Top Ten si confirmand asadar instinctele cele mai rele ale lui Reed si ale publicului. Parca pentru a demonstra ca poate fi la fel de intransigent ca oricine, a lansat albumul Metal Machine Music, un asalt neintrerupt de zgomot electronic care nu poate fi ascultat. Parerile raman impartite cat priveste intrebarea daca albumul a fost o asertiune artistica, un articol de umplutura cu norma de lucru rezultat dintr-un contract sau o palma peste fata publicului.
Desi Reed nu s-a comportat in public atat de scandalos precum a facut-o la mijlocul anilor 70, a existat destul entuziasm in decadele care au urmat. Cand a decis sa devina serios, sincer si modest, a putut produce materiale miscatoare in ton cu cele mai bune productii vechi ale sale (parti din albumele Coney Island Baby si Street Hassle). Din alte puncte de vedere, acesta parea sa nu investeasca prea mult efort in nici o latura a cantecelor sale (albumul "Rock and Roll Heart"). Cu albumul din 1978, Take No Prisoners, el a furnizat unul dintre cele mai ciudate albume live din toate timpurile, mai mult un monolog de comedie (care nu a starnic rasul prea multor oameni) decat un document muzical. Red a fost intotdeauna o enigma, insa nimeni nu a pus la indoiala telul serios al muncii sale cu Velvet Underground. Ca interpret solo, devenea imposibil de spus cand era serios sau daca chiar mai dorea sa fie luat in serios.
La sfarsitul anilor 70 "The Bells" a dat tonul pentru cea mai mare parte a materialelor sale ulterioare. Reed avea sa se linisteasca; avea sa devina serios, sa vorbeasca despre probleme serioase, adulte, incluzand romantismul intre homosexuali, cu sinceritate. Nu a fost o idee rea, dar desi albumele care au urmat au fost mult mai consistente in ton, ele au ramas nestatornice din punct de vedere calitativ si chiar mai rau, puteau cateodata sa devina plictisitoare. Recrutarea lui Robert Quine pe postul de chitarist solo a ajutat si albumele The Blue Mask (1982) si New Sensations (1984) au avut un succes destul de mare, desi privind retrospectiv, nu au meritat comentariile foarte favorabile primite la momentul respectiv din partea unor critici. Chitaristul Quine, pe de alta parte, avea sa gaseasca dificila colaborarea cu Reed pe o perioada mai lunga de timp. Albumul "New York" din 1989 a anuntat o renastere comerciala si critica pentru Reed si intr-adevar a fost cel mai bun material al sau din ultima perioada de timp desi nu a spart nici un mare tipar stilistic. Reed lucreaza cel mai bine cand este confruntat cu o provocare, care a aparut can el a colaborat cu fostul partener John Cale in 1990 pentru un set de cantece pentru recent-decedatul Andy Warhol. Atat in concretizarea sa discografica cat si in cea scenica, acesta a fost materialul cel mai experimental pe care Reed l-a conceput dupa o perioada destul de lunga de timp.
Magic and Loss (1992) l-a intors pe Reed pe teritoriul mai familiar al New Yorkului in care se practica rockul clasic, din nou spre comentariile magulitoare ale criticilor. Reinfiintarea trupei Velvet Underground pentru un turneu european in 1993 nu a putut fi considerata insa un succes absolut. Spectatorii europeni erau impresionati sa vada legendele in carne si oase, dar reactia din partea criticilor in privinta reprezentatiilor a fost eterogena, iar in privinta materialului discografic lipsita de entuziasm. In mod si mai deranjant, conflictele vechi au redevenit o problema in cadrul grupului si reuniunea a luat sfarsit inainte de a avea o sansa sa ajunga in America. In acest moment Cale si Reed pareau determinati sa nu mai lucreze niciodata unul cu celalalt (moartea chitaristului trupei Sterling Morrison in 1995 a parut sa inghete pentru totdeauna perspectivele unor viitoare proiecte Velvet Underground). Membrii Velvet Underground ramasi in viata au fost inclusi in Rock and Roll Hall of Fame, interpretand o piesa nou-compusa pentru camaradul lor decedat, Morrison. Reed a incheiat anii 90 cu un album care l-a surprins explorand relatii - materialul discografic al anului 1996, Set the Twilight Reeling (multi au speculat ca albumul e biografic si se concentra pe colaborarea cu interpreta Laurie Anderson) nu s-a dovedit a fi unul dintre discurile lui Reed care sa fie mai aclamate de critica muzicala. De asemenea, Reed a gasit timp pentru a compune muzica pentru opera Timerocker scrisa de Robert Wilson, iar in 1998 a lansat albumul unplugged "Perfect Night: Live in London". In acelasi an Reed a aparut intr-o editie a emisiunii "American Masters" realizata de postul american de televiziune PBS care a facut o cronica a intregii sale cariere (lansata in cele din urma in format DVD, intitulat "Rock and Roll Heart").
Anul 2000 l-a gasit pe Reed lansand primul material la casa de discuri Reprise Records, albumul Ecstasy, o intoarcere glorioasa la rockul aspru si sincer, un "tour de force" cu care multi au cazut de acord ca a fost cel mai bun disc al sau de la "New York" incoace. Inca o colaborare cu Robert Wilson, POE-try, a urmat in 2001 si a continuat sa fie reprezentata pe scena pe intreg parcursul anului. Incluzand muzica noua semnata de Reed si cuvinte adaptate din textele macabre ale lui Edgar Allan Poe, POE-try a condus la urmatorul album de mari ambitii al lui Reed, The Raven. Animal Serenade, o colectie de cantece pe dublu-disc inregistrate la Wiltern Theater in Los Angeles, in timpul turneului sau mondial din 2003, a fost lansa in primavara lui 2004. Efortul live a constituit un asa-zis tribut pentru renumitul sau album live "Rock N Roll Animal" aparut cu 30 de ani in urma. In 2007, Reed a lansat "Hudson River Wind Meditations", un colaj cu sunet experimental continand 4 piese care comemora atat cele mai bune cat si cele mai proaste aspecte ale albumului sau "Metal Machine Music". In 2011 si-a unit fortele cu legendele heavy-metal Metallica pentru a crea Lulu, un labum alcatuit din materiale proaspete de studio. Compus de Reed, alaturi de James Hetfield & co. care au oferit indicatii legate de orchestrare si dinamica, albumul Lulu a combinat inconfundabila voce monotona a lui Reed cu puterea si ferocitatea talentului muzical al Metallica.
In cele din urma creatia muzicala solo a lui Reed nu se poate compara cu materialele produse impreuna cu Velvet, in ciuda faptului ca a acesta a fost mai mediatizat ca artist solo. Totusi, multi ar trebui sa recunoasca ca, exceptandu-l pe Neil Young, nici un alt star afirmat in anii 60 nu a continuat sa se dedice cu atata sarguinta crearii unor compozitii pline de inteles si care pastreaza aerul generatiei sale. Daca aceasta inseamna ca uneori el se bazeaza pe idei muzicale si lirice "de magazie", mai inseamna si ca a dovedit ca rockul poate ramane relevant si pentru ascultatorii care nu apartin categoriei adolescentilor innebuniti de hormoni.
Editor: Răzvan Bercea
1195148loureed.gif æ ț2 Peter GreenșPeter Green este considerat de catre unii fani drept cel mai mare chitarist alb de blues din toate timpurile, dupa Eric Clapton. Nascut Peter Greenbaum, insa autonumit Peter Green incepand cu varsta de 15 ani, el a crescut in cartierul muncitoresc East End din Londra. Influentele muzicale timpurii ale lui Green au fost Hank Marvin de la the Shadows, Muddy Waters, B.B. King, Fredie King si muzica ebraica traditionala. Initial acesta a cantat la bas inainte de a fi invitat in 1966 de organistul Peter Bardens sa indeplineasca rolul de chitarist solo in trupa celui din urma, al carei baterist era un baiat lung si subtire pe nume Mick Fleetwood. Green, in varsta de 19 ani, canta cu Bardens de doar 3 luni cand s-a alaturat trupei John Mayall"s Bluesbreakers ai carei membri aflati intr-o continua migratie ii includea pe basistul John McVie si bateristul Aynsley Dunbar. Un fan entuziast al lui Clapton, Green a insistat ca Mayall sa-i dea si lui o sansa cand chitaristul celor de la Bluesbreakers a plecat intr-o excursie pe perioada nedeterminata in Grecia. Green canta bine si, dupa cum Mayall isi aminteste, nu a fost amuzat atunci cand Clapton s-a intors dupa o serie de concerte, iar Green era out.
Cand Clapton a parasit trupa definitiv 6 luni mai tarziu, Mayall l-a rugat pe Green sa revina. Fanii erau in mod evident ostili pentru ca Mayall nu era zeu, desi acestia au apreciat inlocuirea prompta a lui Clapton. Producatorul Mike Vernon a fost inspaimantat cand Bluesbreakers au venit fara Clapton sa inregistreze albumul A Hard Road la sfarsitul lui 1966, insa a fost convins de interpretarea lui Green. Pe multe inregistrari ascultatorul ar distinge cu dificultate ca nu Clapton e cel care canta. Cu o piesa misterioasa marca Green intitulata "The Supernatural", acesta si-a prezentat inceputul stilului sau original, fluid, obsedant care aminteste atat de mult de B.B. King.
Cand Green l-a parasit pe Mayall in 1967, i-a luat pe McVie si Fleetwood pentru a pune bazele trupei Peter Green"s Fleetwood Mac. In scurt timp Jeremy Spencer si Danny Kirwan au furnizat trupei o neobisnuita formula cu 3 chitaristi. Green era la apogeu pe albumele Mr. Wonderful, English Rose, Then Play On si o inregistrare live - Boston Tea Party. Piesa instrumentala a lui Green -Albatross- a fost primul single number 1 al trupei in Marea Britanie, iar "Black Magic Woman" a devenit mai tarziu un mare hit pentru Carlos Santana. Insa Green consuma LSD si comportamentul sau devenea din ce in ce mai irational, in special dupa ce a disparut pentru 3 zile de consum abuziv de droguri in Munchen. Acesta a devenit foarte religios, aparand pe scena cu crucifixuri si mantii cu trena. Colegii sai de trupa s-au impotrivit sugestiei acestuia de a dona majoritatea castigurilor unor cauze nobile, iar acesta a parasit trupa la mijlocul lui 1970 dupa ce a compus o tulburatoare melodie autobiografica intitulata "The Green Manalishi".
Peter Green
Dupa un album ursuz si incoerent numit "The End of the Game", Green i-a intristat pe fani cand a pus chitara in cui, exceptand ajutorul dat celor de la Mac pentru a-si finaliza turneul cand Spencer s-a alaturat neasteptat sectei religioase "Children of God" din Los Angeles si a parasit formatia. Odiseea haotica de aproape o decada a lui Green a inclus zvonuri potrivit carora ar fi fost gropar, barman in Cornwall, infirmier sau membru al unei comunitati israelite. Cand un functionar i-a trimis acestuia o cota-parte nedorita, Green l-a infruntat cu o arma desi aceasta nu era incarcata. Green a ajuns pentru putin timp la inchisoare dupa care a fost transferat la un azil.
Green a reiesit la suprafata la sfarsitul anilor "70 si inceputul anilor "80 cu albumele In the Skies, Little Dreamer, White Sky si Kolors avandu-i uneori colaboratori pe Bardens, Robin Trower, bateristul Reg Isidore si bateristul trupei Fairport Convention Dave Mattacks. El a reluat standardul albumului "Then Play On" al trupei Fleetwood Mac - "Rattlesnake Shake" pe albumul solo al lui Fleetwood din 1981 - "The Visitor". Autorul britanic Martin Celmins a realizat in 1995 biografia lui Green. Afectat psihic, sub tratament si cantand prea putin la chitara in cea mai mare parte a anilor "90, solitarul Green a reluat inregistrarile sporadice in a doua parte a acestei decade. Acesta apare in mod neasteptat din cand in cand, cel mai remarcabil pe 12 ianuarie 1998 cand Fleetwood Mac sunt introdusi in Rock&Roll Hall of Fame. Intr-un moment rar, perfect, Green a improvizat alaturi de tovarasul incorporat Santana pe piesa "Black Magic Woman".
Editor: Răzvan Bercea
1182284petergreen_1.gif 6Ù ț3 Octave¶6
Octave pe numele său real Octavian Teodorescu (născut 29 Ianuarie, 1963) este un muzician, compozitor, orchestrator, cantautor, producător muzical, interpret, multi-instrumentist (chitări, clape, instrumente programabile) din București, România. Pionier al muzicii electronice și utilizării computerelor și sintetizatoarelor în muzică în România, susținător al Mișcării Rock Românești, promotor timpuriu al fenomenului Internet Multimedia și implicațiile acestora ca suport mediatic pentru muzică. Muzica lui poate fi identificată ca o sinteză complexă de Electronic Symphonic Rock cu accente Science Fiction.
Primul succes consacrat este albumul "Secretul Piramidelor" lansat în 1992 ce face parte dintr-o trilogie ce mai include "La Porțile Iubirii" publicat în 1993 și "Dulce Libertate" apărut în 1994. Întreaga lucrare (102 minute) apare integral pe un dublu CD (primul de acest gen din România) lansat în 1995. În 1996 urmează "I Se Spunea Visătorul", un album conceput (ca noutate la vremea respectivă) integral cu ajutorul computerelor și sintetizatoarelor. A fost primul artist român care a lansat un CD-ROM Multimedia parte a unui proiect internet numit Free Music Online în 1999.
Începuturi, Influențe, Primul contact cu Rock-ul
Este atras încă din copilărie de toate genurile de instrumente și muzică în general. Deși părinții lui observă asta nu îl orientează în acest sens. La vârsta de 16 ani vede primul concert rock din viața sa: Suzi Quatro 1979 Live în București. Impactul este foarte puternic iar genul acesta de manifestare artistică - Rock - îi va marca adolescentului de atunci devenirea artistică ulterioară.
Efectul este mult amplificat un an mai târziu când vizionează "Ultimul Vals", filmul lui Martin Scorsese. Filmul, prezentat ca un concert de adio al trupei "The Band" este perceput de el ca un omagiu adus unei întregi generații ce a dus cuvântul Rock la apogeu în anii "70. Atmosfera filmului și în special cuvintele chitaristului formației Robbie Robertson rezonează profund în conștiința viitorului Octave.
In multe dintre relatările sale biografice este punctat des acest moment în care înțelesese că Rock înseamnă mai mult decât muzică. Începe să îl perceapă „ca pe un mod de a fi, de a gândi, de a te prezenta în societate, ca pe o optică existențială, o filozofie" care nu corespundea nici pe departe cu ceea ce învața el la școală pe atunci în anii izolării culturale comuniste. Din acel moment, toate energiile încep să se canalizeze într-un singur țel: ROCK!
1980
În 1982 este luat în armată unde își ia cu el chitara. Șabloanele impuse de regimul militar și lipsa de libertate l-au întărâtat și mai mult visând la ziua când se va întoarce acasă și își va intemeia o formație. Această zi a venit în Iunie "83. După aceasta a fost student la Facultatea de Instalații pentru Construcții pe care o abandonează după doi ani luând decizia de a deveni muzician profesionist.
În Noiembrie 1985 își întemeiază primul grup și cântă doar în cluburi mici Soft Rock cu influențe ale unor formații precum Eagles și Dire Straits. După o scurtă perioadă grupul se destramă și de acum încolo artistul activează sub numele de Octave.
1990
După revoluția din Decembrie 1989 se dedică în exclusivitate muzicii instrumentale, ideea sa majoră fiind compunerea unei opere Rock: Trilogia Octave. În Iunie 1992 este semnat primul contract cu Casa De Discuri Electrecord pentru prima parte a trilogiei. La 27 August același an apare pe piață albumul "Secretul Piramidelor". Succesul surprinde opinia publică și critica de specialitate fiind vorba de o muzică instrumentală care urcă în topuri cot la cot cu alte formate muzicale mult mai comerciale.[36] Într-o asemenea măsură încât Casa de Discuri decide să îi dea lui Octave mână liberă în ceea ce privește producția muzicală pentru tot restul trilogiei.
Astfel la 3 Decembrie 1993 urmează lansarea celei de-a doua părți a trilogiei: LP-ul "La Porțile Iubirii" care este precedat de un extras pe single "Mai e de urcat o treaptă".
Ultima parte a trilogiei, albumul "Dulce Libertate" apare la data de 15 Septembrie 1994. Toate cele trei părți sunt reunite pe un dublu CD numit Octave și lansat la data de 24 Martie 1995.La conferința de presă prilejuită de lansarea dulbului CD, Octave prezintă public ca demo un material de pe viitorul album și declară că vrea să facă o schimbare.
După o pauză de 2 ani (utilizați pentru cercetări în domeniul computerelor și internetului)lansează pe suport CD albumul "I Se Spunea Visătorul" la data de 20 Noiembrie 1996 sub logo-ul "Only Computers And Synthesizers".
2000
Încă din 1997 este printre primii artiști români care își declară intențiile de a intra pe internet. Datorită limitărilor tehnice, la acea vreme paginile de web conțineau predominant informație în format text și imagine. Însă intuiția îl face să creadă cu înverșunare că acest mediu va fi viitorul și în ceea ce privește distribuția muzicii în format digital. Formate gen MP3, MPEG erau noutăți la acea vreme. Se decide să se pregătească pentru un nou pas curajos. Așa se naște ideea proiectului "Free Music Online" care se finalizează în 1999.
Pe 15 Aprilie 1999 lansează CD-ROM-ul "www.octave.ro Free Music Online" care include întreaga sa carieră în format multimedia : materialul muzical de pe albumele sale în MP3, videoclipuri în MPEG, fotografii, texte în cinci variante lingvistice (română, engleză, franceză, italiană, germană) reprezentând între altele date biografice și poveștile albumelor, selecții scanate din presă și scrisorile fanilor. CD-ROM-ul punctează mutarea totală în Multimedia. De acum înainte Octave nu va mai fi de găsit decât pe Internet.
CD-ROM-ul este unul hibrid. Sunt prezentate ca bonus două piese extrase de pe un album în curs de apariție numit "Singurul" care nu a fost publicat însă niciodată.
Datorită receptivității scăzute a publicului la acea dată vizavi de Internet, întregul proiect eșuează și rămâne nerealizat însă privind retrospectiv a fost un pas important pentru cei care au utilizat din plin această nouă formă de comunicare mai târziu. Proiectul lui a fost o ușă deschisă către viitor.
CD-ROM-ul conține un text scris de Octave numit "Pledoarie Multimedia" care dovedește acum privind retrospectiv spiritul novator al ideilor acestui proiect. Un extras din acest text:
“Este un domeniu nou care acum se naște și a cărui formă finală o vom putea defini destul de clar în următorii ani. Spre a întelege mai sugestiv fenomenul Multimedia să extrapolăm puțin lucrurile în domeniul artistic. Imaginați-vă spre exemplu că nu veți mai putea într-un viitor destul de apropiat să ascultați muzică fără să vedeți niște imagini și fără să citiți un text, toate cele trei având ca punct de pornire un concept comun și fiind într-o strânsă interdependență. Este ca și cum ai fi in același timp muzician, pictor și poet, un fel de Leonardo Da Vinci.”
Albume de studio:
1992 - Secretul Piramidelor (27 August) LP Vinyl Casa de discuri Electrecord ST-EDE 04168
1993 - La Porțile Iubirii (3 Decembrie) LP Vinyl Casa de discuri Electrecord EDE 04287
1994 - Dulce Libertate (15 Septembrie) LP Vinyl Casa de discuri Electrecord EDE 04324
1995 - Trilogia Octave (24 Martie) 2CD Casa de discuri Electrecord ELCD 153
1996 - I Se Spunea Visătorul (20 Noiembrie) Casa de discuri Electrecord EDC 200
1999 - Singurul (nefinalizat - 2 piese prezente pe CD-ROM-ul hibrid) Casa de discuri Electrecord CD-ROM-OCT
Single-uri
1993 - Mai E De Urcat O Treaptă (16 Septembrie) Vinyl Casa de discuri Electrecord EDC 10803 (extras de pe LP-ul: La Porțile Iubirii)
CD-ROM-uri
1999 - www.octave.ro Free Music Online (15 Aprilie) Casa de discuri Electrecord CD-ROM-OCT
Considerații despre orientarea artistică
Cristian Botez definea în anul 1991 în ziarul Momentul muzica lui Octave astfel: "un sound teribil și un rock de avangardă, situat la interferența stilurilor hard, new wave, progressive, heavy și symphonic-rock. Cu un sunet compact de largă acoperire, în același timp cu pasaje cantabile, ușor de reținut".
Florin Filimon de la Fan Radio București spunea despre piesa Ochii Planetei de pe albumul Secretul Piramidelor în anul 1992: “Este o piesă ce iese cu dezinvoltură din tiparele clasice cu care urechile noastre sunt obișnuite, anunțând o lărgire mult așteptată a orizonturilor creației muzicale românești și nu numai. Ești purtat de la muzica simfonică la acea metalizată, rezultanta fiind o melodie cosmică, creatoare a imaginii infinitului”.
Ciprian Tănăsescu menționa într-o recenzie din 1992 a discului Secretul Piramidelor din revista Săptămâna referitor la aceeași piesă Ochii Planetei: "Sonoritățile oarecum exotice ale piesei ne pregătesc pentru ce va urma. Alternând riff-urile de chitară cu linii melodice instrumentale suprapuse cu o vizibilă (ori poate ar trebui sa spun audibilă) tendință spre grandios." Același autor făcea referință la sound-ul Octave într-un alt articol din aceeași revistă definindu-l ca pe o “adaptare a fluidității melodice a rock-ului din începuturile anilor "70 la sonoritățile moderne ale anilor "80 rezultanta ducând la apariția unui gen de muzică rock care se evidențiază în rock-ul autohton precum o perlă naturală între cele de cultură”.
Într-o mențiune a lansării discului Secretul Piramidelor din 1992 stilul lui Octave era definit astfel: "Un sound original și o îmbinare de stiluri converg către un rock al viitorului, care împletește inspirat muzica electronică cu cea clasică." Despre piesa Ochii Planetei se afirmă în același articol: "Prima piesă de pe fața A a L.P.-ului intitulată "Ochii Planetei", cumulează toate componentele unui vis frumos, înregistrând dese și uimitoare schimbări de tempo-uri și de stiluri, pendulând între orchestrația simfonică și caldura metalică a hard-rock-ului".
Florian Pittiș afirma la lansarea discului La Porțile Iubirii în 1993: "Octave crează uneori senzația că urmarește să creioneze o muzică a visului, o muzică ce poate fi luată drept drog, o muzică care cheamă imaginea."
Corneliu Băran descria în articolul "Cu Moțu și Octave" din ziarul Azi materialul muzical al discului Dulce Libertate din 1994 la modul următor: "LP-ul conține șase piese muzicale "grele", de anvergură și-am spune noi - de o tonalitate expresivă și ca melos - de rafinament instrumental excepțional".
Fiecare album Octave are o poveste. Pe coperțile discurilor și booklet-urile CD-urilor există o poveste rezumat concepută din numele pieselor și idei filozofice semnată de Octavian Teodorescu. Cătălin Andrei făcea referință în 1995 la conceptul filozofic ce stă în spatele muzicii lui Octave într-un articol din ziarul Ziua prilejuit de lansarea dublului compact disc ce include toată trilogia: "Albumele Octave - o îmbinare între filozofie, muzică și science-fiction. Pentru a-l înțelege pe Octav, trebuie să accepți integrarea în conceptul său filozofic, pentru că fiecare album are propria sa poveste. Pentru că piesele sale sunt pline de capcane seducătoare, care te pot ameți atât de mult încât să devii pe veci octavoman."
Ema Ofițeru vorbea într-un articol în ziarul Cotidianul din 1999 despre "nota specială" a muzicii artistului ca fiind percepută drept "una foarte prezentă și originală".
Mihaela Dordea definea pe Octave într-un interviu luat artistului în anul 1999 ca pe un compozitor cu o "gândire vizionară", cu un melos "venit din alte lumi" ce transmite un "mesaj clar pacifist".
Daniela Caraman Fotea rezuma deasemenea în dicționarul "Rock Pop Folk Remix" din 2003 mesajul muzicii lui Octave la cuvintele: "pace, armonie, purificare spirituală" pe fondul unei "tematici generoase".
JacksonVegas is the brainchild of songwriter Grant Nielsen. He has been writing singer/songwriter content since he was a youth, behind the scenes of his other projects. In 2011, he decided to form JacksonVegas, whose name is derived from the “big-town/little-city” mentality of his hometown, Jacksonville, FL. Drawing from the sometimes schizophrenic cultural nature of the southern United States, he paints a bittersweet picture of the characters and events from his life.
The group is lead by Nielsen on vocals and guitar, and features an illustrious selection of soulful players; including Cyrus Quaranta on keys, Adam Silk on bass, John Parkerurban on guitar, Bea Gayle on drums, Philip Pan on Violin and Cricket on backing vocals.
JacksonVegas’ sophomore single, “Within Your Skin”, is a haunting tune written by Nielsen, that paints a simple, but sharply worded critique of our modern vanities.
The original single “Some Kind of Stranger” focuses on the debate between the teaching of Evolution and Intelligent Design in the Florida public school system, a controversy so divisive that it
promises to challenge cultures world wide for decades to come.
962475JacksonVegas_cd.jpgí ț7 TamikaÌ
"Tamika is the real deal...I would put her up against any of the best female singers out there! I"ve had the pleasure to tour with Fergue from the BlackEyePeas, Haley from Paramore and many more and she is just as great if not better than all of them."
-Jon Wilkes Tour Drummer ( Red Jumpsuit Apparatus/Secondhand Serenade)
"Tamika" "Without a doubt is the best singer I have ever worked with"
Terry Nails ( Ozzy Osbourne)
"Tamika has a huge voice and can make anything sound good. Reason to get even is a great song and a great crossover first release. The world needs to hear Tamika"
Stephen Wrench (Former VP of RCA Records)
"Finally a record worth listening to"
Danny Boy (house of pain)
1802576Tamika.jpg ț8
Union Cityô
"For every jangly guitar line....there"s a chiming rafter-raiser more reminiscent of U2." - Darryl Sterdan, Toronto Sun
Toronto"s Union City released their first single These Days in North America and immediately received widespread airplay through American and Canadian college radio, even cracking the American college radio (CMJ) charts.
Due to the success of the single in the North American college charts, and a successful mini-American tour to support it, the band signed a licensing deal with several television networks in the US (including MTV, E!TV and Oxygen Networks) in 2010, for These Days, The War, and The Girl Who Wasnt There for programs like The City (The Hills spinoff), Keeping Up With the Kardashians, The Spindustry, The Bad Girls Club, and Warren the Ape, among others..
Union City played at Canadian Music Week in Toronto for the second time in March 2012, and was invited to play SXSW in Austin, Texas, but unfortunately due to VISA issues and poor management, were unable to make the journey. They are hoping to make it back down to the States in the near future.
In 2011, Union City released the song "Help Me Out" as a free download from their official web site. They are currently writing and recording for a follow up full-length release.
Instrumentation Matthew Crowley - Vocals, Guitar
2120254Union City.jpg j ț9 Billy Deen & The Rebels'
Billy Deen"s a voice of classic British rock legends, having been compared to George Michael and Freddie Mercury. The 28 year old is an experienced entertainer who has toured Europe doing what he does best: singing and performing. The Rebels traveled the world performing to tens of thousands of people in countries such as South Africa, Canada, and the United States.
After getting together in late summer of 2012. The band was invited by Interscope Music Producer/Engineer, Jose Alcantar to record a few tracks at Interscope Records. Proud to release their new pop/rock album that is sure to win over any fan of imagine dragons, one republic, or Train. The band has already achieved over 1.3 million hits on YouTube and has 5,000 fans on Facebook independently. The guys are currently getting ready for a worldwide tour after cutting their teeth on the Sunset Strip at the Viper Room and the Whisky a Go Go.
"This song meshes acoustic instruments with electronic ones very well. It is well arranged, captivating the listener with the first ethereal call of the vocals. The guitar riff played with the chorus is simply brilliant. The verses and chorus blend well, and transition to the bridge perfectly. I love the instrumentation of this track. The melody is haunting in a way which make it memorable, reminiscent of Massive Attack. The vocals are harmonized well, and in the right places. The music/vocals/lyrics all progress well together and culminate for the perfect finale. This track has excellent potential to be a hit.” - Reverb Nation
“Billy Deen is a budding artist who’s unique vocal tones and charismatic approach have already sparked comparisons with music legends such as George Michael and Freddy Mercury, among others.”
More More Sound Blog
LINKS
http://www.billydeenandtherebels.com
http://vimeo.com/60485770
http://www.facebook.com/BillyDeenAndTheRebels
http://www.twitter.com/billydeenrebels
www.youtube.com/watch?v=X943fkfqtUM
"1037338Billy Deen & The Rebels.jpg
à ț: Shane Kenny”
Shane Kenny is a singer/songwriter from Wexford, Ireland who is on the verge of releasing his second album, the follow up to his 2009 release "Lost in the Madness of Crowds".The album titled ""8 Miles out"" is a 24 track double album and is due to be released within the next couple of months. The first single ""Rolls off your tongue"" was released in April and by teaming up with Florida based record label Musik and Film, the song has to date been picked up by more than 3000 radio stations worldwide and it is expected that the next single ""Threw it all away"" will surpass this success.
“Kenny"s songs invoke everyday images of hope, love and loss and within the soaring melodies, at times driving guitar riffs, and intricate arrangements there are some stark messages to be heard” - New Ross Echo – June 2013
It may be hard to pinpoint an artist that his music sits comfortably with regards to the style but Shane has been influenced by artists including Tom Petty, Warren Zevon and Bruce Springsteen and some songs have had comparisons with Iron Maiden, Bon Jovi and also Mumford and Sons to name but a few.
Since releasing his debut album, Shane has appeared as a support act to such artists as diverse as Mick Flannery, Mundy, Duke special, Jerry Fish, The Hot Sprockets, The 4 of Us, The Original Rudeboys, The Barley Mob, The Cabin Collective, Lazek, Southern Tenant Folk Union, The Niall Toner Band, Declan O"Rourke, John Spillane,Cathy Davey, The Irish Tenors among others.
Shane recorded his latest album with the help of some of the best musicians in Ireland including Brendan Keane, Dave Duffy, Peter Tierney, Michael Egan, Clem Dake and Dominic Mcevoy and his touring band includes at times some of the above mentioned and also the extremely talented Richie Roche and Martin Crosbie and the schedule for the coming year and beyond is set to be very busy.
To find out about updates and upcoming gigs, promo videos and to hear more music you can can visit www.shanekennymusic.com as well as the following social media pages
www.facebook.com/shanekennymusic
www.twitter.com/shanekennymusic
www.vimeo.com/shanekenny
www.youtube.com/shanekennymusic
www.reverbnation.com/shanekenny
1911373Shane Kenny.jpgI ț; Rhett May"
The Journey of Rhett May
Rhett May owes his rare musical sound and style to the unique environment that he grew up in. Born in 1950, in Calcutta, India, he was immediately immersed in a magical, musical melting pot. Carnatic and Hindustani music and instruments such as the Sitar and Tabla were always providing melody and percussion against a daily backdrop of lifting and soaring voices of Ragas. Ragas especially played a vital part of Rhett"s musical experience with their series of five or more musical notes forming melody. However, this environment of classical Indian music wasn"t the only sounds floating about Calcutta in the nineteen-fifties and nineteen sixties. By the time Rhett had begun boarding school in the Himalayan foothills; western music had also begun an invasion. The cinemas featured musical movies from The Monkees, Cream, or Jimi Hendrix. Elvis and Ricky Nelson"s pop also pulsated through the airwaves. Sixties - Seventies - Success…
Rhett"s formed his first band, The Wooly Bullys, at the age of 15 with Preston Bortello and childhood friend James Payne. Their first taste of fame came in 1966, when they won Battle of the Bands. They became such a hit that they performed many of the venues that were hot at that time, such as Trincas, The Park Hotel and Mocambo"s. The Wooly Bullys evolved into a band called The Flint Stones. The Flint Stones became India"s most successful pop group, being featured on the cover of many of the music magazines. The Flint Stones recorded a successful single in “Be Mine (Happy by My Side)” and even attracted the attention of former Beatle George Harrison and Apple Records. The band was asked to come to the UK, and was double billed with the likes of legendary jazz guitarist Charlie Bird.
This was a very successful time for Rhett who accompanied his band to play a private concert for the Queen of Bhutan and her family. This was not the end of May"s musical growth, however, only the beginning. The nineteen sixties were blossoming musically with the addictive melodies and varied styles that were precisely what Rhett loved. Rhett states, “The sixties got me hooked on bands like The Yardbirds, Steppenwolf, The Beatles, Herman"s Hermits … and the list goes on!” Rhett would carry this heavy influence of the nineteen sixties into his musical future as the underpinning of his musical style. A Saturday Night In “Oz”…
Rhett left his native India in 1969, and would start his music career anew in Australia. As a solo artist, he would win the Perth Talent Quest whole performing backed by the Troupadours in 1971. However, he wouldn"t remain simply a solo artist; Rhett would recreate the same group success he had in India all over again in Australia. Rhett states, “I got a totally new group of musicians together in "Oz" - we were doing the "garage" thing.” This garage band would develop into a successful band which evolved from the “Shakespeare Sarani” to “Prodigy”, and eventually they changed their name to “Lucifer.” As the decade of the seventies progressed, Rhett"s success was about to be changed forever by the “fever” of Saturday Night Fever. The Disco era came suddenly, and it would force Rhett and his band mates to move out of music. The gigs disappeared for the styles of music they played, and the dance floors became filled with DJs and Disco lights. Indeed, the sixties and seventies were a time of change, not only for the world, but for the world of music. Rhett"s musical career was about to be turned upside down. One of the biggest changes would be the decision of childhood friend and musical cohort, James Payne, to leave the music business. Over the years, James" influence on Rhett was immense. However, Payne"s departure was not to last forever… he would soon return. Payne’s return would be the catalyst that would spark a rekindling of Rhett"s musical future. Fast Forward Thirty Years…
Rhett teamed up with Platinum Producers of Musik and Film to create a new EP "Insatiable" with the first radio release "Cocktails and Cannabis"
Links
http://youtu.be/5R5Dz2IcBZg
http://www.pinterest.com/rhettmay
http://www.facebook.com/rhettmaymusic
http://www.twitter.com/rhettmay/
http://numberonemusic.com/rhettmay/
http://www.reverbnation.com/rhettmay
http://www.myspace.com/rhettmaymusic
2225915Rhett May.jpgÄ ț<
Seventh Tower
"Musicians are usually able to identify and dissect their influences, and examine what it is that makes them tick. It takes a great musician to exercise these influences along with their own songwriting muscle. SeventhTower does just that, releasing a debut EP that comfortably falls in line with the music veterans that inspired it.
With echoes of Breaking Benjamin"s powerful melodies, Crossfade"s energetic guitar riffs, and Sevendust"s grit, SeventhTower first strike proves that they can hang with the big kids. That"s immediately evident with "Crown Me King", the album"s single and opener, and perhaps the strongest showcase. Vocals wear a rock edge while volleying between a soaring melody and gang vocals that leave a tasteful impact. Lyrics are sparked from personal experiences, focusing on the relatable plight of the everyman"s struggle, but are laced with hope for ultimate applicability. Framed by fiery guitar licks, crafty bass lines, and steady drum work, this album is packaged for the center of your radio dial."
“Ryan Casper is real. He is the music he sings, which he does with power and authority. If he doesn’t reach the top of Country music, it will be the industry’s loss.”-Howard Phelps of WLBQ Radio, Morgantown, KY
“Ryan is the most talented rising star I have interviewed in a long time, humble and pure talent. I think Ryan will win fans everywhere he goes.”-Rick Wesley of WKDO Radio, Liberty, KY
“Wow, Ryan Casper is a perfect example of what’s right with ‘Indie’ music in Nashville. This guy can write and sing with the best of ‘em. And what passion he has when he sings…you would’ve thought he was in front of a crowd of thousands with the tremendous effort he put into his in-studio performance.”-Mike Thomas of KFAV Radio, Warrenton, MO
“Ryan Casper has all the elements of talent and work ethic to compete in the Country music format. He has my respect as an Artist, Husband and Father. Based on these facts, he has as good of a shot to be a leading contender in Country Music as anyone I’ve seen.”-Bernard Porter of PCG Nashville
“As far as new artists go, I’ve never had such a demand. Bottom line…great guy, amazing music and I think it’s safe to say this might be Ryan Casper country now.”-J-Dub(Justin Whitfield) of KKOW Radio, Pittsburg, KS
2861777Ryan Casper.jpg ț> AuraĘ
O prezenta feminina fermecatoare si inedita a scenei rock din Romania, Aura a dovedit in nenumarate randuri ca si Alba ca zapada poate sa cante rock ! La prima vedere ai crede ca o fata blonda si miniona nu ar face fata unui concert rock, insa de fiecare data a uimit prin atmosfera nebuneasca creata, prin vocea puternica, atentia fata de public si de colegii de scena, prin daruire si transpunere emotionala, aducand publicul si fanii in finalul concertelor la extaz.
Implicata in mai multe proiecte muzicale, Aura a deprins reale calitati de show-men!
In 2011, alaturi de trupa STEELBORN a cantat in deschiderea concertului - BON JOVI, unde a intrat in atentia managerilor americani care au descris-o ca fiind - a real rock chick- cu o voce combinata intre artista PINK si solista trupei HEART. Prezenta la cele mai importante festivaluri rock din Romania, Aura a starnit interesul publicului care are asteptari din ce in ce mai mari de la ea. Astfel, impreuna cu jumatatea sa, cel care i-a fost alaturi pe scena timp de 4 ani de zile, cel alaturi de care a compus cele mai indragite melodii de catre public si fani, si de cel cu care s-a legat pe viata - Mihai Danciulescu, a prins curaj si pregateste cel mai de succes proiect rock din Romania cu voce feminina. Cel mai incapatanat si ambitios cuplu al rockului romanesc promit o lansare fulminanta demna de talentul lor a acestui nou proiect - AURA - si a primului album, printr-un concert de senzatie.
Alaturi de Aura - voce si Mihai – chitara, ii gasim pe Cristian Tibi – bass, Razvan Staicut – tobe si Manu Burcea – clape.
Astfel, pe 28 octombrie 2013 chiar in ziua de nasterea a Aurei, se lanseaza public siteul official al trupei : www.auramusic.co. Odata cu publicarea siteului, AURA ofera publicului si fanilor o prima melodie de pe albumul ce urmeaza a fi lansat in primavara anului 2014 precum si informatii cu privire la acest nou proiect, la membrii formatiei, poze dar si stiri despre viitoarele sale concerte si evenimente. Nonconformista si intotdeauna cu rockul in inima, Aura isi doreste sa aduca muzica sa in fiecare casa din Romania si nu numai, precum si in sufletele fanilor.
AURA, CEL MAI DE SUCCES PROIECT ROCK CU VOCE FEMININA DIN ROMANIA, LANSEAZA ALBUMUL „THE ROCK CHICK”, IN CADRUL UNUI SHOW LIVE EXPLOZIV, PROGRAMAT PE 20 MARTIE LA SILVER CHURCH.
Concertul a insemnat concretizarea discografica a unui destin marcat de iubirea nestavilita pentru libertate, individualitate si nonconformism. Toate acestea vor fi aduse la suprafata din adancurile sufletului si daruite spectatorilor de vocea calda si patrunzatoare a AUREI, "a real rock chick" - cu un timbru unic, ce aminteste de influxiunile lui PINK si cutezanta vocala a solistei din trupa Heart.
Frumoasa Aura, suprenumita si Alba ca Zapada scenei rock, spune: “va fi un eveniment spectaculos, un show absolut, in care rutina nu are ce sa caute! Pregatim o succesiune de momente si tablouri, intregite de tinute si efecte corespunzatoare, care vor spune,piesa cu piesa o poveste despre dragoste, curaj, identitate si triumf”.
AURA a cantat de asemenea si la release party-ul MANOWAR programat pe 7 mai in Silver Church. In data de 10 mai AURA a fost in Suceava la Oscar Wilde Pub, pe 22 mai trupa s-a intors in Bucuresti la Music Club, iar pe 23 mai ii găsim in Cimpulung Muscel la Pub Rock, ca mai apoi pe 29 mai in Brasov la Club Subsol, iar pe 30 mai AURA a revinit in București pentru un concert cu totul deosebit.
„Ne era foarte dor sa urcam pe scena, sa ne cantam melodiile si sa vedem bucurie în ochii publicului” a spus Mihai Danciulescu, chitaristul trupei AURA.
Iar Aura, carismatica solista supranumită si Alba Ca Zapada scenei rock din tara noastra a completat: „ Ma întorc cu drag pe scena, am muncit mult si tot ce imi doresc este sa ne distram, sa cantam si sa ne bucuram impreună de albumul The Rock Chick lansat pe 20 martie. ”
Cele 10 melodii de pe primul album AURA sunt deja cunoscute publicului
si pot fi ascultate in continuare pe www.auramusic.co. Prima piesa
care a beneficiat de un videoclip este „Serif stelar”. Clipul a fost
filmat toamna trecuta, si a beneficiat de o productie impresionanta ce a
necesitat aparate de filmat si drone zburatoare de ultima generatie.
In prezent trupa AURA inseamna:
Aura - voce
Mihai – chitara
Cristian Tibi – bass
Razvan Staicut – tobe
Rock on people !!!
2711421trupa_aura.gifć țA
Beware of Youž
Beware of You are a heavy pop punk band from Dublin, Ireland. They take influences from bands such as Tonight Alive, Four Year Strong, and Chunk! No, Captain Chunk!
Forming in February 2015, they have two Eps out called ‘Self Portraits’ and ‘Bears’. They are set to release a full-length in the Summer of 2015.
Bringing together their individual music to form one solid and coherent band was something that came naturally over the first few practices and something that helped them become a force to be reckoned with. They have played gigs across Dublin and the country in many venues both large and small and have been selected to play at Ireland"s largest open air festival Electric Picnic,
They are now rising up through the Irish music scene and causing a stir wherever they go. Their punchy rhythms and catchy lyrics make the perfect combination to catch the ears of anyone nearby.
They are not afraid to interact with the crowd and bring them in on the action and each set they play leaves the crowd wanting to hear and see more.
They are set to open for American metal band ‘The Amity Affliction’ when they come to Dublin on the 8th of June.
You can follow them on Facebook, YouTube, Twitter, Instagram and Tumblr, or you can drop them an email at beware.of.you.band@gmail.com
The Danish Rock-pop Duo SHADES & PETERS are inspired by Classic Rock Acts like Bryan Adams, Bruce Springsteen and Rod Stewart but they also have a certain influence from the Nashville scene such as Keith Urban, Sugarland and Rascal Flatts who has left a lasting impression which shines through in their music.
Rene Shades and Martie Peters have been friends since childhood and started their first band together before they ventured out on different musical routes. Martie has been lead singer of the Danish hard rock band Push and René is bass player in Pretty Maids and has been musical partner to Mike Tramp for several years.
But now they have teamed up for the first time in many years and ended right back where they started. "It was the right thing to do at the right time", Peters says: "This Band is who we are and what we grew up on. It"s probably the most honest record we could make at this time in our lives".
The debut album features a gathering of the duo"s musical heroes:
Jim Cregan (guitar), Kevin Savigar (Keyboards), Jimmy Z (saxophone and harmonica), Tony Brock (Drums) - all from Rod Stewart"s legendary band from the 70s and 80s.
Mickey Curry (drums) and Keith Scott (guitar) Bryan Adams" band. Paul Bushnell (bass) from Sugarland, Faith Hill, Elton John, Miley Cyrus, etc. Paul Robinson (Drums) has played with Nina Simone, Rod Stewart and Van Morrison
Pink Floyd released Ummagumma.
